miercuri, 23 iunie 2010

Gherila intestinala


Lupul a mancat oaia. Din oaie n-au mai ramas decat oasele. Imprastiate peste tot prin padure. Au venit apoi alte oi la fata locului. Au adunat oasele. Le-au spalat, le-au studiat si au ajuns la urmatoarea concluzie - e clar, lupul e un ticalos. Au venit apoi lupii. Au cules probe de sol, de sange. Le-au studiat. Si au ajuns la alta concluzie - oaia e proasta, de-aia a patrus in locul periculos in care era lupul. Si de-asta a fost mancata de lup. In consecinta, lupul nu e vinovat. El a actionat in legitima aparare. Un strain i-a calcat teritoriul. Ca urmare, lupul a sarit pe oaie si a pedepsit-o.

A doua zi. Mai multe oi au plecat intr-o expeditie de pedepsire. A lupului. Au intrat in padure. L-au cautat si l-au gasit. Pe lup. Si l-au batut, l-au scarpinat bine, l-au ciufulit, l-au tras de urechi. La final, lupul le-a mancat. Pe oi. Pe urma a murit lupul. Mancase prea mult. Pur si simplu i-a plesnit burta. Apoi a venit o comisie de lupi. Sa studieze cazul. Au studiat burta lupului. Si iata concluzia - oile au fost niste bestii. Au fost prea mari. N-au incaput in burta lupului. De-asta a murit bietul lup. Bietul! Alte oi au studiat si ele cazul. Au studiat mult. Foarte mult. Cat mai mult. Pe toate partile. Si au ajuns la alta concluzie - lupul nu avea dintii suficient de ascutiti. De-asta n-a putut sa mestece cum trebuie carnea de oaie. A inghitit-o nemestecata. Si i-a cazut greu la stomac. In acest caz, vinovat este fierarul. El n-a ascutit bine dintii lupului.

A treia zi. Si ultima. Lupii si oile au decis sa se intalneasca la o sedinta. Sa reglementeze situatia. Relatiile dintre ei. Ca sa nu mai apara disensiuni. Pe viitor. S-au adunat la marginea padurii. O masa mare. Plina cu bucate de toate felurile. Verdeturi. Mezeluri. Branzeturi. Sucuri naturale. Apa plata. Gratare. Numai cu carne de pui. Mananca toti. Lupii sar la pui. Oile sar la verdeturi. Raman nemancate mezelurile. Una dintre oi le miroase. Din ce-or fi facute? Un lup se ridica si ii da raspunsul - din oaie. Se lasa linistea. Mormantala. Din oaie? - sar de colo oile, infuriate. Dragelor, se ridica apoi un lup batran. Nu fiti impacientate. Acestea au fost oi care au vrut sa experimenteze o noua stare - aceea de-a fi inghitite de lup, fara sa fie mestecate mai intai. Nedumerire. Nici macar lupii cei tineri nu intelegeau, daramite oile. Au fost mestecate de masini. Vine raspunsul. Si nici macar nu mai sunt singure, acolo, in salam. Pentru ca oaia este amestecata cu puiul, cu porcul, vaca si capra, la care se adauga mirodenii, chimicale, apa. Devine un conglomerat.

Salamul este, in consecinta, o armata a victimelor in gura calaului. O armata? Se intreaba oile, gandindu-se la posibilitatea aceasta extraordinara, prin care o lume intreaga s-a rasculat impotriva opresorului. Mancati voi, noi nu mancam - spun oile, adresandu-se lupilor. Si lupii sar pe salam. Cu mare graba. Oile privesc cum liota de porci, vaci, pui si oi navalesc in gura lupului. Hopa, sa vezi ce batalie o sa fie, sa vezi ce patesc lupii! Se gandesc oile cum lupii vor fi atacati din interior. Va fi un razboi de gherila intestinala. Interesanta expresia, nu? Gherila intestinala - se felicita una dintre oi pentru ideea ei, pe care o noteaza repede intr-un caiet, ca sa n-o uite.

La final. Lupii ragaie de mama focului. Un damf greu de suportat rastoarna masa, ca o furtuna devastatoare, aruncand oile cat colo. Farfuriile se sparg, totul se naruie. Multi copaci din jur au fost doborati. Cerul parca a fost pictat in cele mai negre culori. Normal, de la stomacul lupilor se trage. Prea multa intunecime e acolo. Asa o fi? Se intreaba alta oaie, care a scapat doar cu un cucui, dupa ce-a aterizat la cativa metri inaltime, intr-un pom. Lupii stau acum intinsi pe pajiste, cu burta la soare. Au mancat, au baut, au chef de un somn bun si lung. Si cu sedinta cum ramane? Intreaba oaia-sefa. Lupul-sef raspunde : mai pe la noapte, apoi cade intr-un sforait care e numai bun pentru sfaramat pietre. Ce expresie frumoasa! Sforait care sparge pietre. Se bucura din nou oaia cu carnetul de notite. Si iar scrie.

Iata cum lupii au fost, in final, invinsi, noteaza cronicarul. Dupa ce au mancat pana n-au mai putut, a venit razbunarea cea mare - armata de oi, vaci, pui si capre, toate infratite in manie, cum era si normal, toate au patruns in stomacul lupilor, au dat navala fara mila, le-au provocat ragaituri si vanturi, care in final s-au soldat cu un somn greu. Lupii sunt la pamant. La pamant! Inerti. Inerti? Unde am mai auzit eu expresia asta? Se intreaba oaia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu