joi, 10 februarie 2011

Fripturile

Orice friptura are viata scurta. Ea este destinata gurii. Inghiti in sec, stiu. Pregateste gratarul. Carbunii. Da, si? Numai sa nu ploua, sa stinga focul. La care cineva din multime striga - lasa, frate, e bun si focul inimii! Normal, vine primavara, anotimpul dragostei. Focurile perturba circulatia rutiera, feroviara, aeriana. Inclusiv a ingerilor. Vine un inger la mine si ma intreaba - stimate, chiar nu te-ai saturat de atatea calorii, biftecuri, sarmale, cherhanale, cisterne? Cum cisterne? A, cu vin, cu bere. Inteleg. Chiar intelegi?

Cand m-am uitat pe geam, dimineata, o pasare calatoare... Stai, ca am uitat ce-am vrut sa zic. Deci. Era vorba de dimineata. Soare cu dinti si stranuturi prin casa. Praf in ochi. Si ochi umflati de somn. Te trezesti asa, cu o pofta de viata, de fripturi. Iar fripturi! Asta e cand nu le ai. Si cand ti-e foame. Da, chiar mi-e foame. Vreau sa cred ca voi lua salariul la timp, ma voi duce la magazin, voi cumpara, voi face, voi drege. Daca iau salariul la timp. Of, si rata la banca. Da, aici e si mai frumos. Functionara de la banca se uita crucis si-mi numara banii. Delicat, cu degetele-i lungi si subtiri, atat de subtiri incat i se vede cerneala de sub unghii. Dar sa stii ca nu e totusi indicat sa te benoclezi la biata fata, care se poate rusina. Sau poate crede ca esti un faptas de ganduri criminale.

Din nou in tramvai, spre casa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu