Virgule si Puncte

2011-12-28T07:34:00.001-08:00

Gusturi moderne

Conform unui studiu recent, prezervativele de culoare galbena, cu miros de papadie, grabesc ejacularea. Autorii studiului – cinci femei si trei barbati – au dorit sa-si pastreze anonimatul. Ei au declarat ca femeile imbracate in galben nu sunt expuse violului, chiar daca acele dame arata foarte bine. Specialistii au facut un experiment : au agatat intr-un pom un chilot de dama, de culoare galbena. Desi zona era foarte aglomerata, niciun barbat nu a dat atentie “accesoriului”. A doua zi, in acelasi pom a fost agatat un chilot barbatesc de culoare rosie. Imediat toti barbatii s-au oprit in loc si se uitau in jur, doar-doar o fi ceva de vazut…

Fabricile de prezervative si-au redus considerabil productia de culoare galbena, cu miros de papadie, dupa ce femeile au facut miting la portile fabricantilor, pe motiv ca barbatii lor nu mai ajung la unire - atat de “rapide” sunt prezervativele de culoare galbena. Se pare ca singura solutie de iesire din aceasta criza este folosirea prezervativelor de culoare rosie. Datorita acestora, ejacularea se amana pentru cel putin doua ore, timp in care femeile au timp sa faca un dus, sa-si taie unghiile si sa dea o fuga in piata. Prezervativul rosu are miros de loboda!

Dan Gheorghe, 1994

2011-12-26T06:29:00.001-08:00

Nevasta orasului

Au fost timpuri cand credeam ca totul se duce de rapa. Si chiar s-ar fi dus, daca n-as fi pus mana pe pistol la timp, sa-i amenint pe borfasi ca in orasul asta nimic si nimeni nu e mai tare ca mine si ca prietenii mei. Noi eram politia locala, care se lupta din zi pana-n noapte cu toti derbedeii aciuiti prin bataturile unor vaduve statute la aragaz. Hopa, si intr-o zi ce sa vezi, apar niste cizme negre in praful de cateva degete al drumului mare. Ma uit atent si la palaria indoita din borurile largi, si la haina peticita, si la pantalonii captusiti in toate culorile posibile. Prima oara mi-a venit sa rad, dar m-am oprit la cureaua incarcata de gloante, care sustinea doua pistoale cu tevile deja inrosite. E clar, facuse omul prapad inca de cand pusese priciorul in orasul nostru cel mic si neinsemnat pe harta statului. Ceva trebuia sa se intample, nu-i asa? Prea eram fericiti. Si mai ales cand Craciunul abia trecuse, lumea se inchisese in case, cantau si dansau, pregateau masa din care sa se infrupte noul an.

In intunericul strazii principale, sfasiat doar de lumina palida a unui felinar scartait, statura imensa a necunoscutului. Picioarele i s-au afundat in clisa, dar tipul sta nemiscat de mai bine de o jumtate de ora. Eu, din spatele geamului fumuriu, ii urmaresc si aburii rasuflarii greoaie. Necunoscutul isi lasase calul ceva mai departe, la birt, unde si acolo cu siguranta facuse prapad. De-asta auzisem mai devreme tipete de femei si pocnituri, de zisesem prima oara ca-s doar petarde, dar de unde? Astea nu se mai practica pe aici de cativa ani. Nimeni nu putea sa faca pariu pe capul necunoscutului, de vreme ce nu stiam ce-i acolo. Ce avea de gand? Statea neclintit. Nu-i prea frig afara, sta sa ploua, si chiar vin cateva picaturi. Mai degraba ai zice ca-i o statuie care infrunta timpul orasului. O fi venit pentru razbunare? Sau pentru o femeie? Pentru bani nu sunt sigur. Ma intreb daca sa-l chem la politie, pentru identificare. Suficiente buzunare are, cat sa dureze o ora pana i le golesc pe toate. Mi-e teama insa de pistoale. Daca sunt prea manioase si nu inteleg vorba buna pe care le-as spune-o eu?! E clar ca trebuie sa astept. Am chemat ajutoare. E din ce in ce mai intuneric. Aproape de miezul noptii. Nicio schimbare. Tot acolo e tipul. Si tot mai afundate ii sunt picioarele in noroi. Ceva trebuie sa se intample, clar. Nici cainii nu mai au rabdare. Au obosit sa mai latre, asa ca s-au retras in cotetele lor, dupa ce ploaia a invins si ultima boare de liniste in orasul asta fara suficient aer in plamani. Deodata, dintr-un colt, o voce pitigaiata taie pur si simplu intunericul, ca biciul unui fulger. - Edwaaaaarrrddddd! Prima oara n-am stiut de unde sa iau dintii aia care scosesera un asemenea muget, dar apoi mi-am dat seama. Era muierea aia grasa de la bacania din colt. La care toti barbatii fac coada. Nu stiu ce gasesc la ea, dar nu vreau sa intru totusi in amanunte care nici mie nu-mi miros bine. Vad insa palaria larga din mijlocul strazii cum se intoarce usor spre locul de unde tasnise vocea. Abia dupa cateva minute vine si raspunsul : - Da! E momentul in care ultimii stropi de ploaie se grabesc sa fuga de deasupra orasului, parca si lor le-ar fi teama de ce-avea sa se intample de aici incolo.

Bate un vant rece. Am scos putin capul pe fereastra, dar intru repede langa soba, sa mai bag un carbune in flacari. Si din nou cu ochii pe geam. Surpriza mare! Caut din priviri si nu-i. Nu mai e tipul. In stanga, in dreapta, pe acoperisuri, nicaieri. Nu inteleg cum a disparut ca un fum. Dar a disparut, asta e cat se poate de clar. Trebuie sa ies afara. Dau jos pijamaua, ma imbrac in uniforma de politist, in timp ce nevasta-mea ma tragea de turul pantalonilor, sa nu cumva sa plec la cine stie ce razboi si sa ma aiba pe constiinta. Ii zic sa stea linistita. Ajutoarele mele au venit. Cinci barbati suntem cu totii, inarmati pana-n dinti. Ce se mai poate intampla pe aglomeratia asta?! Le spun ce si cum si toti dau din cap - nimeni nu pare sa fi auzit vreodata pe aici de pantaloni peticiti intr-o mie de culori. Trebuie sa-l gasim pe tipul asta. Ma gandesc ca mai intai sa luam urma vocii pitigaiate. Hai la bacanie! - Si zici ca asa a tipat muierea aia - Edward? Ma intreaba unul din colegii mei. - Asa am auzit, clar! Intaresc eu. Bun, atunci mergem intr-acolo. In pas grabit. Unul dupa altul, de parca ne-am pazi unul altuia spatele de un pericol care ne inconjuara. Ajungem la bacanie. Liniste. Obloanele trase, usa inchisa, intuneric. Patroana nu e, o strigam, dam cu cateva pietricele in geamurile de la etaj, nimic. Casa cu un singur etaj. Sus - apartamentul femeii, care sta singura de cin'spe ani, de cand i-a fugit barba-su cu o artista. Jos - bacania cu de toate, tejghele pline cu usturoi, carne, salam, branza, si mai ales spirtoase. Cine are chef sa se imbete, sa nu vina totusi aici. Muierea e apriga, da cu gloante unde nimereste. Nici pomeneala sa te apropii de ea, decat atunci cand iti da ea voie. De parca ai intra cu cartela in sufletul ei. Si nu numai acolo...

Asteptam, inconjuram casa, liniste. De vreme ce ea a strigat, tipul din mijlocul strazii a intors capul, i-a raspuns, apoi a disparut, e clar ca intre cei doi e ceva, s-au intalnit. Dar cum sa intri in casa? Doar sa spargem usa. Eu, ca sef al politiei locale, dau o fuga dupa colt, la judecator. Are ditamai viloiul in piata mare. Imi raspunde repede la sonerie, inca nu se culcase, ii explic despre ce e vorba si primesc mandat. Spargem usa bacaniei. Intram si ce sa vezi - necunoscutul era intins pe jos, intr-o balta de sange. Fusese taiat ca un porc, de sus pana jos. Iar pe scari coboara deodata patroana, cu ditamai iataganul in mana. Strig la ea sa lase arma jos. Parca nu m-aude. Are parul zbarlit, strange cutitul in mana, gata sa atace. Are niste ochi de moarte, infioratori. E mai mult dezbracata, halatul inflorat, mototolit, se agata de corpul ei, sa-i acopere sanii grei, balanganiti. - Edwaaaarrrrdddd! Tipa din nou femeia, de data asta spre cadavrul din fata noastra. Acum mi-am dat seama. Cel mort e chiar barba-su, care s-a intors acasa. Unii de pe-aici l-au crezut mort, altii l-au felicitat, in gand, c-a fugit in lume si-a parasit-o pe scorpia asta. Da, asa e, Edward il chema. Un barbat masiv, vioi, pus mereu pe glume. S-a insurat cu Sue acum vreo 20 de ani. Cam asa, din cate tin minte. N-au avut copii. Dar n-au stat impreuna decat vreo trei sau patru ani. Apoi el si-a luat lumea-n cap. Cati ani au trecut de-atunci! Lumea l-a si uitat. Si eu uitasem cum il cheama. Si uite-l acum fara suflare. Chiar in casa lui. El o construise. O adusese pe Sue dintr-un sat din apropierea orasului nostru. Cica fusese dragoste mare, asa se auzise cand s-au luat, la nunta mare care-a fost demult, cu flori si artificii. Cati ani! Dar ma dezmeticesc si strig gros : - Sue, lasa cutitul, esti arestata! Unul din colegii mei aprinde lumina in magazin. E momentul in care vad mai bine fata schimonosita a femeii. Halatul nici pomeneala sa fie inflorat. E plin de sange.

Si ea tipa la noi. Auzi, tipa la noi si ne zice ca ne-a salvat, ca a salvat tot orasul. Cum s-o arestam? Pentru ca salvase barbatii din oras. Nu pe toti, dar macar pe cei mai multi. Care o posedasera de ani incoace. Pe rand. Programati la ora si minut in patul ei sau pe tejghea sau in spatele tejghelei, la subsol, la etaj, in masina. Peste tot. Ea accepta peste tot si oricum. Chiar oricum! Tinuse la un moment dat si un discurs in fata barbatilor care facusera coada in magazinul ei. Le spusese cum trebuie sa vina la ea, la cumparaturi, mai intai sa-si umple sacosele cu salam, si carne, si untura, si spirtoase. Sa le plateasca. Iar apoi ea statea. In functie de cat cumparase fiecare. Cumparai cinci kile' de carne, erai boier, o aveai cum doreai, si o zi intreaga. Luai doar cateva felii de parizer, nasol, te alegeai doar cu un sfarc. Asa se programase Sue pentru orasul ei. In functie de cumparaturi. Barba-su cica venise acum sa curete orasul de toti care-o avusesera pe nevasta-sa. De parca s-ar fi intors din morti, sa dea peste cap lumea noastra, cea vie. Inca vie. Asta ne-a spus in noaptea aia Sue, cand l-a ucis pe Edward. Asta ne-a spus, fara sa lase cutitul jos. Fara sa-l lase niciun moment, desi am strigat la ea. Am strigat. Nu a vrut. Chiar nu a vrut. Am scos pistolul. Nu puteam sa cred povestea ei. De unde stia Edward ce facea nevasta-sa de cin'spe ani incoace, ca devenise nevasta orasului? Si cum sa-i termine pe toti barbatii?! Atunci n-am crezut. Dar am vazut a doua zi cadavrele. Si la carciuma, si la marginea orasului, si intr-un depozit. Zeci de cadavre. Un singur om ucisese atatia indivizi, intr-o singura noapte! Ne cruceam. Femeile carau acum cadavrele barbatilor lor. Ucisi de gloantele sotului gelos. Carau si boceau. De cand cu Sue, barbatii lor erau cei mai mari gospodari. In fiecare zi faceau piata. Tot timpul la Sue. Chiar si de cateva ori pe zi. Veneau acasa cu plasele pline cu toate bunatatile. Si lor, femeilor, Sue le-a tinut un discurs. Despre marfurile pe care le vindea ea la pret redus. Dar numai pentru barbatii bine dotati. Chiar bine dotati! Cei care o faceau sa fie fericita aveau o reducere de peste 50% la carne, mezeluri, branzeturi, lapte, paine, dulciuri, de toate. Pentru cei mai dotati dintre dotati erau alimente gratuite. Auzi, gratuite! Cum sa nu fii multumita, tu, gospodina, cand zilnic ti se umple frigiderul?!...

Dan Gheorghe, 26 decembrie 2011

2011-04-07T06:40:00.000-07:00

O noapte paravan

Ceva sa crezi, daca ti s-ar da. Ceva sa uiti, daca ti s-ar permite. Ceva sa mergi, daca ti s-ar asterne. Ceva sa mori, daca ai avea cum sa te intorci. Crede ca nu. Nici asa, nici altfel. Ar fi ca si cum, ca si cum toate s-ar transforma doar in imagini, nu si-n profunzime. Dar cata profunzime trebuie pentru un chibrit? Cata asteptare pentru o legatura de marar? Si mai ales pentru un gand. Pe care sa-l legi doar de tine, ca sa nu-l pierzi. Nici macar in buzunar nu mai ai incredere. Nici in propria-ti vointa. Nici in drumul care iti cheama pasii. Cerul. Da, el, daca in umbrela s-ar transforma, daca in ochi ti s-ar aprinde, si-o noapte paravan sa-ti fie pentru toate placerile. Stai. Doar atat. Picaturi pe sira spinarii, un suras, o floare, un sant. E ca si cum ai privi in jos, mai mult decat ti-ar permite umbra. Si uiti. Si mergi. Si crezi. Si mori. Pentru ca stii drumul...

2011-02-10T06:56:00.001-08:00

Fripturile

Orice friptura are viata scurta. Ea este destinata gurii. Inghiti in sec, stiu. Pregateste gratarul. Carbunii. Da, si? Numai sa nu ploua, sa stinga focul. La care cineva din multime striga - lasa, frate, e bun si focul inimii! Normal, vine primavara, anotimpul dragostei. Focurile perturba circulatia rutiera, feroviara, aeriana. Inclusiv a ingerilor. Vine un inger la mine si ma intreaba - stimate, chiar nu te-ai saturat de atatea calorii, biftecuri, sarmale, cherhanale, cisterne? Cum cisterne? A, cu vin, cu bere. Inteleg. Chiar intelegi?

Cand m-am uitat pe geam, dimineata, o pasare calatoare... Stai, ca am uitat ce-am vrut sa zic. Deci. Era vorba de dimineata. Soare cu dinti si stranuturi prin casa. Praf in ochi. Si ochi umflati de somn. Te trezesti asa, cu o pofta de viata, de fripturi. Iar fripturi! Asta e cand nu le ai. Si cand ti-e foame. Da, chiar mi-e foame. Vreau sa cred ca voi lua salariul la timp, ma voi duce la magazin, voi cumpara, voi face, voi drege. Daca iau salariul la timp. Of, si rata la banca. Da, aici e si mai frumos. Functionara de la banca se uita crucis si-mi numara banii. Delicat, cu degetele-i lungi si subtiri, atat de subtiri incat i se vede cerneala de sub unghii. Dar sa stii ca nu e totusi indicat sa te benoclezi la biata fata, care se poate rusina. Sau poate crede ca esti un faptas de ganduri criminale.

Din nou in tramvai, spre casa.

2011-01-05T00:41:00.001-08:00

Ca valul

A aparut. Asa, din senin. Zicea ea. Ce ochi! Ce ochi? Ganditori. Era o vorba din batrani, dar pe care nu mi-o mai amintesc. A, ba da. Ochii care nu se vad... Mda. Probabil ca o vezi in fiecare zi, totusi. In autobuz, in tramvai. Ti se pare ca o cunosti. Ti se pare. Si anotimpul nu tine. Cu tine. Pare mai degraba frig. Si gheata. Dar nu afara. In suflet. Incat nici macar nu mai ai timp, putere sa te uiti cu adevarat in jurul tau. Iti scapa amanunte. Ai imbatranit. Atat de mult, incat nu mai simti. Nu mai vrei sa simti. Nu ti se mai pare important. Ceea ce era pe vremuri. Buze, ochi, sani. Ce rost? Toate la fel. Amalgam. Judeci sau nu judeci. Ai ajuns intr-un moment in care nu ti se mai pare important. Pare. Se tot repeta cuvantul asta. Pare. Stii de ce-mi amintesc acum? De mare. De valuri. Da, valuri. Pentru ca se tot sparg. De stanci. Iti dai seama ce istorie scurta are un val? El nu mai apuca sa simta nimic. De cand se formeaza si pana cand dispare. Se formeaza. Nu suna bine. Trebuie o exprimare mai poetica. De cand il inventeaza marea. Tot nu-mi place. In fine. Oare simte ceva? El, valul. De la o clipa la alta. Unu - apare. Doi - dispare. Doua clipe, nu? Intre viata si moarte. Ca si noi, oamenii. Intre viata si moarte. Noi avem insa mai mult timp la dispozitie. Ani. Ce facem cu ei? Apucam sa simtim? Sa trecem prin toate? Sa traim cu intensitatea valului grabit spre stanci?

2010-12-29T06:16:00.001-08:00

Salam cu soia pentru patrioti

Eeee, si uite asa. Asa ce? Asa si asa. Asta e dialog? Dar ce? Nu stiu exact. Trebuie sa stii. Oare? Era odata o tara. Frumosa. Esti sigur? Da, da. Bun. Mai departe. Si in tara asta era un popor. Aha, deja incep problemele! Si poporul acesta facea pliante pentru turistii straini. Sa vina in tara aia. Cam nasol, daca ajunsesera la pliante! Altfel nu puteau sa-i pacaleasca? Of, cat esti de vulgar - auzi, sa-i pacaleasca. Asta de unde ai mai scos-o? Stai putin, vorbesc de publicitate. Pai, ce e publicitatea? Da, chiar, ce e? O minciuna. Ei na! P-asta de unde ai mai scos-o? De la un clip publicitar. Cu una care nu avea dinti in gura. Daca inchidea gura - era frumoasa. Daca o deschidea, i se vedea. Ce, frate? Minciuna.

In fine, sa revenim la tara aia. Ce s-a mai intamplat cu ea? Pai, m-am dus si eu acolo. Intr-o vara. Citisem ca oamenii sunt frumosi, cuminti, cumpatati, primitori, iubitori. Painea pamantului! Si mi se facuse o foame... Am intrat in primul magazin, sa cer ceva. Specific. Specific? Adica cum? Adica ceva care sa aiba gust bun, culoare frumoasa, intelegi? Si sa ma satur. Si te-ai saturat? Da, da. Am stat la coada, mai intai. Trei ore. De ce? Asa statea lumea. Pai de ce? Le placea. Poftim? Sado, cumva?... A, nu, baieti buni. Povesteau, zambeau, mi-au spus si bancuri. Asa am aflat mai multe despre tara lor. Ce ai aflat? Ca exista un tip, Bula, erou national. Cica l-ar vota si presedinte. Sa fie asa - presedintele Bula. Inteleg ca tara se numeste Bulania. Vezi ca ai ghicit... Esti destept, ma! De unde ai scos-o si p-asta?

Sa revenim la cel mai important moment. Ajung in fata vanzatoarei, la tejghea, si cer. Ceva bun. Sa mananc. Aprobare! Zice ea. Stau si ma uit la o musca de pe nasul ei. Al vanzatoarei. Care isi odihnea aripile tocmai inmuiate in borcanul cu smantana, care nu mai avea capac. Deci - musca isi inmuia aripile. Aha! Pentru ca era un nene care luase capacul. Si il lingea. Vanzatoarea tocmai ranjea la el. Hopa, era chiar aia din reclama fara dinti, te pomenesti! Posibil. Asa, si? Si intreb eu - cum adica? Adica - de la partid. Care partid? Ala de la conducere. Stai putin, deci ca sa iei mancare de la magazin trebuie sa ai aprobare de la partid, da? Exact! La ei trebuie aprobare pentru orice. Si ca sa te duci la toaleta. Si acolo - in functie de ce faci. O aprobare trebuie pentru treaba mare si alta pentru aia mica. O-ho! Ok, unde-i partidul? Sa iau aprobare. Sa mananc. Nu, nu! Zice vanzatoarea. Mai intai imi spuneti mie. Ce? Cum ce? Ce vreti sa mancati. Ma gandesc. Am vazut in galantar salam de soia. Uaaaauuuu! Face vanzatoarea. Esti cumva de-al nostru? Nu, doamna. Hm, credeam ca da, pentru ca as fi zis ca esti patriot. Daca mananci salam cu soia. Numai patriotii mananca salam cu soia. Numai ei! Si iei fara aprobare.

M-am luminat la fata. Deci pentru salam nu trebuie aprobare. Cu soia! - nu. Ok, iau cu soia. O bucata. O bucata? Iar se mira vanzatoarea. Deja ii aparusera broboane de sudoare pe frunte si intre sani. Aoleo, si intre sani! M-ai dat gata! Tipul cu smantana se opreste pe data din lins capacul. Si se uita atent la mine. Lasa capacul si-si scoate carnetelul, ma intreaba cum imi zice in buletinul de identitate, ii spun, da din cap, multumit, apoi pleaca. Am vazut pe fereastra magazinului ca s-a urcat intr-o dubita neagra si a disparut ca prin farmec. Coada impietrise in urma mea. Nimeni nu mai zicea nimic. Nici pas? Nimic! Dar de ce? Pentru ca eram un strain. Mi s-a explicat mai tarziu - primul strain care a cerut sa manance salam cu soia. Iti dai seama? Asa, si? Am luat salamul, am platit, nu mult, nu era scump, dupa care dau sa plec spre hotel.

Cand sa ies din magazin, hop politia. Aoleo! Nu, stai linistit! Sa vezi - politaiul imi zice ca sunt invitat la palatul prezidential. La presedintele Bula? Nu, ma, nu-l cheama Bula. Dar, in fine, nu conteaza. Dar de ce te-a chemat? Nici mie nu mi s-a zis initial. Pe urma am aflat. Am ajuns intr-un palat. Dar ce palat, nenica! Ce de etaje, ce de candelabre, ce de ornamente, ce de lumina, ce de covoare! Vai de mine! Asa, si? Apare presedintele, in salonul oficial. Un individ cu barba. Cu barba? Lunga. Zambeste. Era cumva Mos Craciun? Aoleo, ma enervezi! Stai sa vezi. Si ma intreaba presedintele. V-a placut? Ce? Salamul. N-apucasem sa mananc. Doar ce-am iesit din magazin si m-a luat politia. I-am aratat salamul din punga. Lung, gros, maroniu. Mirosea destul de bine, sa stii. Presedintele sta si se gandeste o clipa, apoi bate din palme. Dintr-o data, tavanul salii in care ne aflam dispare. Cum dispare? Uite asa, pac! Si deasupra noastra era cerul. Instelat. Ce romantic!

2010-12-28T04:42:00.000-08:00

Pastiluta - bulinuta

Borcanul cu miere. E-he-he. Nu e bine ce faceti, doamna! Stiu, domnule, dar care-i alternativa? O gandire profunda. Cat de?... Se uita amandoi. Pana in strafunduri. Frate, da' adanca mai e! Nu i se vede capatul. Si e intuneric. Mi-e frica, zau! Zice ea. Si se retrage de pe buza prapastiei. Vai de mine, sa nu pateasca ceva, mai stii. Orice. Renunta si el la gandurile profunde, preferandu-le pe cele efemere, de la lumina zilei. A zilei? A becului, a zilei, na! Se ratoieste el. Draga, dar ce dur esti! Imi placi asa. Si ea da sa se apropie. Cand colo, sirena. Salvarea. Orice gand bun trebuie salvat. Pus comprese, dat pastiluta-bulinuta. Si mai ce? Repaos total. La pat, in casa. Of, dragule, de cand astept concediul asta! Ofteaza ea, si capul ii fuge intr-o parte. Il prinde el, la timp, inainte sa ajunga in soba. Ce noroc! A salvat cele mai bune idei pentru anul ce vine...

2010-12-23T06:39:00.001-08:00

La miauneli

Draga, am asa, un fel de... De? Pai, cum sa-ti spun, nu stiu nici eu. Nu stie. Clar nu stie! Adica? Adica uite - revelionul. Ah, nu-mi spune! Stai sa-ti spun. Gata, incep. Si se face ca el vine pe un cal alb, si ma cere de nevasta, si ne iubim adanc. Adanc? Se sperie prietena de iluziile prietenei ei. Stateau ele de vorba pe un balcon alb dintr-un bloc alb, care era intr-un oras alb, pe fundalul sclipicios al cerului negru. Of, ce tablou! Se miauna cea tanara, benoclandu-se la maimutareala de pe peretele prietenei ei. Era un tablou. Nou-nout. Cadou de la iubit, explica posesoarea. Care ce face? Cine, iubitul? Nu, draga, lasa-l sa cumpere, daca-i prost. Auzi, stii ceva, nu-mi face iubitul prost, vaco! Vai de mine, si sa vezi frizerie, dup-aia, si imbranceli, si rupt de haine, si podoabe capilare pierdute pe sub pat. La-la-la-la!

2010-12-23T06:08:00.000-08:00

S-a pierdut...

Domnule Mos Craciun, ce parare aveti despre?... Intreaba ziarista care tocmai se molipsise de un bulgare lipit de fata ei violeta. La care Mosul, stand si uitandu-se cu disperare la trenul care se pregatea sa-i calce pe bocanci, zise cu nesat : auzi... Nu mai apuca restul, pentru ca totul se duse de rapa. Dar ce rapa, frate! Cu sania, cu zurgalai, cu hai, hai, hai! Puteti sa va inchipuiti nameti acoperind cerul? Nu puteti. Nu, dar norii sunt atat de pufosi, incat... Stai ca am pierdut sirul povestii. Unde ramasesem? A, da, cu interviul. Credeti in Mos Craciun? Daca da, dati un sms la numarul afisat pe ecran. Suna telefonul in draci. Frate, eu ii ofer cadou un fes nou, rosu. Eu o haina. Eu - bocanci. Eu - chiloti, maiou, bikini, sarmale, sanie cu zurgalai. Ehe. Mosul nu stie ce sa mai zica - ce oameni buni! Oare astia chiar cred in mine? intreaba si el la telefon. La acelasi. Cand suna, raspunde centralista. El zice - sunt Mosul. Aia il baga in origini. Adica in Laponia? Stai, draga, ca de-abia am plecat de acolo. Ma voi intoarce dupa sarbatori la mine acasa. Nu e o legenda - asta cu Laponia? Esti laponez? Il trage de haina rosie un tanc, dornic sa fie luat in brate de Mos. Nu sunt, draga, eu sunt international. Tam-tam-tam! Si apare un spot publicitar. Mosul in chiloti, pe o insula pustie, alaturi de cele mai infioratoare guri ale unor fete apetisante. Si sub afis scrie asa - las-o balta! Adica n-ai de ce sa-ti faci iluzii. Mosul isi face bagajele. Azi se urca in tren. Ploua. Sania nu-i mai e de folos. Are spiridusii in vagoane. Au platit bilet, au compostat, au falsificat, au dramuit, au facut tot ce trebuie. Ce mai vreti?

2010-09-15T06:42:00.001-07:00

O data si gata

Ea credea asa - totul e in regula. Ca urmare, a inceput sa caute in stanga si-n dreapta. Sa vada ce si cum. Intrebari, raspunsuri. Fiecare zicea ce-i convenea. Pana la un moment dat. Cand ce credeti ca s-a intamplat? I-a batut la usa un barbat. Cu barba, cu palarie neagra si baston. - Buna ziua! Zice necunoscutul, fara sa-si scoata palaria in fata blondei cu picioare lungi si decolteu larg, care-l primise in tocul usii. - Buna, ce doriti? A murmurat doamna. Maritata cu numai cinci luni in urma. Si singura in ditamai viloiul cu 12 camere, de la marginea orasului, chiar in coasta unui deal impadurit. - Pai, nu aveti nevoie?...

Abia acum se dumireste tanara. Si fata i se lumineaza. Ba da, avea nevoie, chiar urgenta. Ca urmare, il pofteste pe barbat in casa. - Va servesc cu un ceai, o cafea? - Multumesc, am baut. Mai bine ma duc la toaleta. Si musafirului i se arata imediat usa fericirii. Spre care se napsuteste. Din baie se aud mai intai gemete, apoi suspinuri, iar la final un fluierat. Si dusul. O jumatate de ora de rasfat. In fine, iese. Curat ca lacrima. Hainele sunt puse la uscat, in balcon. El si-a legat cat mai bine prosopul. Si-a prins barba intr-un elastic. Si se tolaneste pe canapea, la televizor. Tocmai incepuse meciul. Doamna in bucatarie. Face cartofi prajiti, in cuptor friptura-i gata, iar din borcan sar, una cate una,muraturile. Inca putin si cina va fi servita. In sufragerie.

- Ai nevoie de prosop? Intreaba masculul ajuns pe la 50 de ani fara ca nici el sa stie bine cum si de ce, si mai ales in ce conditii. - Da, daca vrei, te rog chiar. Barbatul se duce in bucatarie cu prosopul in mana. - E inca frumoasa! Exclama femeia, uitandu-se cu nesat. La bricheta pe care individul o foloseste pentru a-si aprinde tigara. Cei doi se aseaza la masa, in dreptul geamului deschis. Curentul le matura cele mai ciudate ganduri. - Niciodata n-am fost mai pregatita ca acum! Zice ea, inrosindu-se. El nu-i refuza privirea, ea i-o daruieste fara nici cea mai mica ezitare.

Gata, e pregatit. Barbatul se ridica si trece la treaba. Apuca telefonul si suna. - Alo, domnul Zmeu? De la celalalt capat al firului raspunde Zmeul. - Am sunat cu un scop. Eu sunt langa doamna Zmeu, sotia dumneavoastra, care m-a chemat. Stiti despre ce e vorba? Cateva secunde de tacere, ca si cum aducerea aminte a sotului nu functiona dupa standarde normale. - A, da, mi-a povestit in amanunt ce vrea sa faca. Sunt perfect de acord. Va doresc reusita deplina! Dialogul se intrerupe brusc, la initiativa Zmeului. Sau poate i-o fi scapat mobilul din mana.

Zmeoaica surade. Se ridica, punandu-se, fara nici cea mai mica ezitare, la dispozitia vizitatorului. - Puteti face orice, chiar orice! E decisa blonda, renuntand la tot, incepand cu papucii si terminand cu margelele. Se intoarce pe toate partile, lasandu-se privita in amanunt. Bea un pahar cu apa, apoi se opreste in dormitor, in dreptul patului. - Inainte de asta, vreau sa stiu doar cum te cheama. Isi cheama noul prieten, sa se lipeasca de ea. - Nu conteaza, vom termina repede. El e nerabdator, femeia se lasa cotropita pana in cele mai tainice strafunduri. - Oricat de adanc, nu conteaza, pot sa rezist pentru tine oricat de mult, mai mult decat crezi! Tine sa precizeze nevasta, abia reusind sa-si pastreze vocea calma, in timp ce vizitatorul se opinteste din toate puterile, nadusind.

Inca putin. - Mai e la un colt. O asigura barbosul. Si gata. Iese incet, sa nu faca ravagii. Doamna rasufla usurata, domnul zambeste. Totul a mers perfect. Nici nu se asteptau sa fie atat de bine. Fiecare se imbraca, se parfumeaza, isi dau mana si se despart ca doi buni prieteni. O data si gata. A fost. Nu se vor mai vedea. Niciodata. Chiar niciodata? Da, clar, doar asa a fost contractul. Daca doamna mai vrea, trebuie sa apeleze la alt robot...

2010-09-07T05:52:00.000-07:00

Greierele

Bate, vorbeste, iar bate. Era spre miezul noptii. Ce sa fie? Vecinii speriati. Balcoanele tremurand. Pomii frunzarindu-se. E clar, iar se cearta Vasilestii. Si da-i, si da-i. E si el. El pe ea. Calare, pe rand. Si nimeni nu stie cine va iesi invingator din toata povestea asta. Inca un episod. Da, clar. Oale, strachini. Toate gaurite de-atatea injuraturi si pereti crapati. Oare nu se potolesc? Se-aude o sirena. Departe. Salvarea sau politia? Depinde ce-a anuntat cel care-a anuntat. Unii cheama salvarea. Daca se trantesc si se busesc Vasilestii. Daca sunt numai injuraturi, merge doar politia.

Bun, s-a desfiintat scandalul pe ziua de azi. Printre fire si acadele se dau declaratii belicoase. Vecinele isterice plang. Vecinii nu mai zic nimic, nu mai au loc pe casa scarii. Vasilestii stau in cadrul usii lor. Parca si-ar pazi apartamentul. Nici macar politaii sa nu intre acolo. Din usa arunc un ochi pana-n bucatarie. Masa imprastiata isi cauta un punct de sprijin peste un morman de sticle, pahare si polonice. - Ce s-a-ntamplat, dom-ne, ce s-a-ntamplat? E nedumerit barbatul, cu buza umflata de-o directa a nevestei, care, la randul ei, prezinta semnele obscene ale unui "sarut" de pumn asupra ochiului stang. - Iubire mare! Se baga in seama un batranel, cu bastonul iesit la inaintare, ca avangarda, gata oricand sa dea piept cu dusmanul si sa-l scarpine pana la sange.

Cand colo, cand aici. Amenda. Sare hartia dintr-un colt in altul. Era sortita buzunarului Vasilestilor. Care au aruncat-o cat colo, in multime. Si multimea cauta. De zor. S-o prinda. Ajunge bucata alba pe capul unei domnisoare cu decolteu zambind dintre sanii mari, vorbareti. Pana si ei fac scandal, balanganindu-se in toate partile, de parca ar vrea sa iasa in mijlocul aglomeratiei si sa dea cu ea de pamant. - Vai! Zice fata, dandu-se un pas inapoi. Unul dintre politisti a vrut sa intinda mana. Degetele i-au alunecat in decolteu. N-au mai ajuns la amenda.

Liniste. Numai un greiere bate in geam. - Bate in geam? Se mira Vasileasca. Ramane cu ochii atintiti la blocul de peste drum. - Da, draga, poate sa bata. Si el poate. Raspunde seful de familie. Un barzaune apare ca din ceata. Si se ia la bataie cu greierele. - Iote-te, c-a venit politia de greieri! Striga cucoana. Si sare-n sus de bucurie. Greierele e arestat. Catuse, pumni in cap. Fara amenda. - Uite ca nu i-a dat amendaaaaa! Se repede dintr-o data Vasileasca la Vasilescu. El taman ce se uita la stirile de noapte. Cu ploi acide si muste-n branza. - De cand suntem noi impreuna, Vasilico? Ea se gandeste si numara pe degete. Se incurca in ierni si primaveri. - Sa tot fie, e-he! Incearca ea sa scape cu ridurile care-i brazdeaza fata. - Uite ce mi-ai facut atata amar de vreme!

Greierele a disparut. Vasileasca nu l-a mai gasit pe geam. A vazut doar o dara. Ca si cum cantaretul ar fi fost strivit. A murit in chip sadic. Si penal. Disperata, femeia pune mana pe telefon. - Alo, politia? Veniti, ca e nasol! Apoi se prabuseste peste maldarul de sticle si sforaie. - Omoara greierele ala, baaaaaaaaaa! Sare o injuratura din camera alaturata.

2010-08-26T01:24:00.000-07:00

Stang si drept

Despre ce sa scriem? Ne-am asezat fiecare in cate o banca. Si hai! Bun, unde? Fuseseram luati de pe strada cu promisiunea unui premiu. Mai multi - barbati, femei, tineri, batrani. Nu conta. Si? Dam cu ochii de o tanti care se cheama juriu. Tanti cu plete blonde, vopsite alandala, incat negrul tasnit din pielea capului dadea buzna peste ochii ei, ba o mai si plesnea din cand in cand peste fata.

Sala mare, ecou larg. Orice stranut iti sparge timpanul. Tanti blonda la catedra. Ne supravegheaza. Ca la teza. Noi ne uitam la ea. Ea la noi. Privirile alearga mai ceva ca la cursele auto. Cautam explicatii pe pereti. Usa s-a inchis. Gata, incepe. Ce? Stai sa vedem. Nu ne-a spus nimeni nimic. Inca. Se face numaratoarea. Total - 30 de persoane, jumatate femei. Jumatate din ele sunt furioase. Barbatii asteapta premiile.

Dupa ceva timp bun de ucis muste, intins sfori si soptit bancuri, in sfarsit vine vestea cea buna. Subiectul lucrarii. Trebuie sa explicam de ce un om nu-si pune pantoful drept in piciorul stang. Si pe stangul in dreptul. De ce nu? Chiar asa, de ce nu? Avem o ora la dispozitie sa explicam.

Astept idei. Pentru ca eu n-am niciuna. Stau si gata. Sa ma gandesc? La ce? Am o foaie alba pe care trebuie sa scriu ceva. Sa fac o schema, eventual. Niste cercuri, romburi. Vad eu. Adevarul e ca nu conteaza. Nu suntem la ora de compuneri. Putem desena picioare de femei, de copii, antene parabolice, farfurii, masini, orice. Dar sa explicam de ce nu poate sa stea pantoful drept in piciorul stang.

La final, raspunsurile candidatilor. Spicuiri - "stangul poate sta in dreptul, dreptul nu poate in stangul". Sau : "Asta e cea mai mare prostie pe care am auzit-o". Ori : "Voi sunteti prosti?" Altul : "Cand ne dati priemiul?" Alta : "Daca beau, nu mai stiu care e stangul si dreptul. Are vreo importanta?" Eu : "Propun ca pe pantoful drept sa se scrie, pe talpa - stangul, iar pe stangul sa se scrie - drept. In acest fel poti sa te incalti si sa sa mergi fara probleme. Nici lumea nu rade de tine, nici pantofii nu-ti vor face bataturi". Am fost premiat pentru acest raspuns.

Testul a fost organizat de o fabrica de pantofi. Doamna blonda m-a felicitat, invitandu-ma la o discutie despre piele. Ce fel de piele e mai buna pentru a-ti proteja picioarele? Eram cu premiul in brate. Ea ma studiaza atent, aprinzandu-si trabucul. Eu dau sa plec, ea imi intinde cartea de vizita. Premiul consta intr-o limba. Pusa intr-o cutie. Limba pentru pantofi. Utilizabila in orice situatie. Drept sau stang. In fond, ce mai conteaza?

2010-07-14T05:10:00.000-07:00

Suflet vopsit

Ideile constructive trebuie puse una peste alta. Legate intre ele cu vise, cimentate cu dezamagiri, tencuite cu sperante si, la final, vopsite cu certitudini. Asa se face casa sufletului. La expozitia de suflete ai de unde alege. Mai mari, mai mici, cu sau fara balcon. Cu sau fara garaj. Cu sau fara mansarda. Lume multa, clientii se calca pe picioare, care mai de care sa apuce la sosea, la padure, cu ferestrele spre lac, spre aeroport. Dupa gustul fiecaruia. Pretul corect se stabileste prin negociere. Cate vise are casa? E mai scumpa. Cate dezamagiri? E mai ieftina. Daca peretii sunt mai grosi, atunci e clar - ideile au valoare. Culori vii au peretii - speranta zilei de maine e aproape certa. Pasesti pe calde amintiri, fara sa simti betonul rece - ganduri bune vei avea toata ziua. Cel mai rau e la baie, unde instalatia poate sa dea rateuri in orice moment, bolborosind din strafunduri intunecate ale maniei care te cuprinde, trandindu-ti usa in nas, din cauza mirosului greu de suportat. Chiar si pentru cea mai nociva tentatie...

2010-07-05T05:56:00.001-07:00

La congres

Cel mai mare si cel mai tare. Asa se recomanda. Nimeni nu intelege de ce. E mic si dolofan. A, da, la asta e mare, zice cineva. La latime, da, e mare. Altul se holbeaza la traista patratosului. E plina. Cu bani, cu salam, cu ce? Parca stie cineva! In zilele astea de mare pierdere de timp, cand n-ai dupa ce bea apa si nici lovele sa treci strada macar, ce sa te mai miri? Nimeni nu se mira. Chiar i-am intrebat - va mirati? Si toti dau din cap in semn ca nu. Bun, daca am lamurit-o si p-asta, atunci sa mergem mai departe. La ea. Ce-i cu ea? Ea este inalta. Si slaba. Prea slaba, opineaza o durdulie, care venea din spate cu o palarie pe cap, de nu i se mai vedea decat halca de slanina de sub barbie. Lumea nu se amuza de remarca asta, ba de undeva chiar se repede un damf de sictir spre cucoana care se intoarce imediat pe calcaie, sa vada cine a calcat-o pe bataturi. Nu-i raspunde nimeni in fata, toti se fac ca ploua. Si ploua, ce-i drept. P-asta am lamurit-o.

Ce-am lamurit, frate? Am uitat sa va spun - eram la congresul contopistilor, al vrajitoarelor si al pierde-verilor. Nu e nimeni sigur daca s-a scris corect : pierde-verilor. Adica sunt oameni care pierd mai multe veri la rand? Da, asa se pare, dupa explicatiile primite. In fine, sa trecem la urmatorul subiect. Stati putin, dar de ce congresul acesta se face intr-un astfel de amalgam? Si vrajitoare, si contopisti, si ceilalti? Asa e bine? Ni s-a explicat, la finalul discutiei introductive, ca da, asa e corect, asa sunt normele europene. Te pui cu normele? Clar, nu. Trecem la chestiunea de fond. La masa. Ne asteapta farfuriile cu ciorba, fripturile, sosurile, placintele si fructele exotice. Cafele. Sucuri. Si gheata la pachet. De ce gheata? Se spune urmatorul lucru, dupa manual - orice simpozion are nevoie de gheata. Gheata la nervi. Adica ai discutat mult, te-ai enervat, pui gheata pe frunte, sub fund, peste tot. Nervii se simt bine la temperaturi ridicate. Cu gheata scazi temperatura corpului. Ca urmare, nervii dispar, emigreaza. Asta ni s-a explicat de la tribuna conferintei.

Restul zilelor au fost insorite.

2010-06-29T03:19:00.000-07:00

Girafa salveaza Romania

Tocmai ce intrara in tara porcul viteaz, foca, puffy, super-puffy, scroafa-n papuci, balena, vulturul barbos, cioara vopsita, cainele fara coada, berbecul noduros, girafa bengoasa, iepurele cu motor si lupul bestial. Stop! La vama. Actele la control. Tipa gardianul. Se cauta lumea prin buzunare dupa pasapoarte. Porcul viteaz, care e sef mare peste trib, i-a aliniat pe toti, de la foca la girafa, sa stea cuminti in banca lor si sa nu fluiere a paguba. Ce se intampla? Este interesat lupul. Nimic spectaculos - vor sa ne scaneze. Bun, intra, pe rand, toti prietenii nostri prin cutia milei, sa vada gardienii care dintre oaspeti are idei mai bune. Cum tara trece prin criza si nimic nu e bun, ce s-au gandit autoritatile - ia sa furam ideile cele mai bune de la oaspeti. Care cum vine, il puricam, il stoarcem de idei, poate se nimereste una geniala care poate salva Romania de la dezastru. Zis si facut.

Trecura porcul si restul lumii prin scanare. Si ce sa vezi - se aprinse becul verde. Era becul pentru idei geniale. Trinc! Face becul. Se da alarma. Vin trupele speciale. Cine e cu ideea geniala? Intreaba toti. Iata si raspunsul - girafa. Ea e cu ideea. Trupele speciale au datoria sa protejeze de acum incolo ideea, pana cand aceasta va fi transportata intr-un cufar aurit, pana la Bucuresti. Cu tot cu aer conditionat in cufar. Sa nu se strice ideea pe drum. Sau mai rau - sa prinda mucegai. Ca atunci s-a zis cu ea. Potrivit specialistilor, o idee mucegaita va avea exact efectul invers, fata de beneficiile unei idei proaspete si apetisante. Dar sa nu ne mai lungim la vorba. Girafa a fost introdusa, cu tot cu ideile sale, in cufar. Iar cufarul pus intr-un camion. Iar camionul pus intr-un vapor. Iar vaporul pus pe Dunare, care, la randul ei, s-a umflat, si-a marit viteza de curgere, a navalit peste Bucuresti si s-a pravalit peste zidurile Guvernului, alunecand pe scari, prin culoarele intunecoase, pana in cabinetul primului ministru. Care astepta linistit la birou, sa auda ce are girafa de spus.

Ce are girafa de spus? Iata un memoriu pe care girafa l-a scris pe drumul spre Bucuresti. Domnule premier, am auzit ca in Romania sunt multi oameni care mananca cacat. N-am prea inteles ideea, pentru ca eu nu-s de prin partile astea. Numai ca mi se pare extrem de interesant sa ajungi sa-ti mananci propria productie intestinala. Si sa te mai si saturi. Si mai ales sa-ti placa, de sa te lingi pe bot si pe degete. Sincera sa fiu, n-am mai auzit la alte popoare, pe unde am mai fost, pe planeta asta, sa manance cacat, dar daca voua, romanilor, va place asa de mult, ar trebui sa-l introduceti in alimentatia de baza, care sa serveasca astfel patria si poporul, pentru propasirea natiei si pentru un viitor mai bun. Pe scurt, va rog sa dispuneti, in calitate de prim-ministru, ca in toate magazinele din tara sa se introduca rahat pe toate caile, in pachete mici si mari, la conducta, la robinet, sub forma de inghetata, de carne, de legume si fructe, glazurat, cu ciocolata si vanilie, si cu deodorant, numai sa miroasa bine si sa fie mancat mai cu pofta. Pentru cei care se tem sa nu se strice la stomac, dar si pentru cei carora le e frica sa nu le puta gura a cacat, iata si ideea de baza - sa manance rahat cu ceapa.

Avand in vedere cele semnalate, este clar ca s-ar face o economie fenomenala in bugetul tarii. N-ar mai manca lumea carne, legume, fructe, mezeluri, ar trebui astfel inchise toate fabricile, abatoarele, s-ar pune agricultura pe butuci, ca nici de paine, cozonaci, vaci, boi si porci n-am mai avea nevoie. Mancam cacat si ne trece foamea. E simplu, nu? Ce-i drept, statul ar trebui totusi sa faca o investitie, dar nu foarte mare - haznale. Peste tot, prin gari, in piete, in loc de indicatoarele de circulatie, la sensurile giratorii, in paduri, prin fostele lanuri de grau, in fabrici, institutii publice, firme private, spitale, peste tot. Fiecare hazna va fi dotata cu o conducta prin care se va colecta automat rahatul, care va fi introdus apoi in sticle, cutii, pungi si alte ambalaje sclipitoare. Pretul unui pachet va fi stabilit pe piata libera, evident, ca doar traim intr-o economie de piata. Oricum, un kilogram de rahat ar trebui sa fie mai ieftin decat alte feluri de mancare.

Ceva ramane totusi nelamurit - daca mananci cacat, ce fel de rahat produci dupa aceea? Va fi unul de calitate, care poate fi comercializat si mancat? E nevoie, cum sustin autoritatile si specialistii, de un studiu de impact.

Girafa se intoarce, seara, obosita printre amicii sai, care o asteptau cu masa pusa si baloane colorate, bucurosi ca un prieten de-al lor a pus umarul la salvarea economica si sociala a Romaniei. Va dati seama, in cativa ani s-ar putea ca tara asta sa ajunga printre cele mai dezvoltate din lume - se lauda girafa. Datorita mancatorilor de cacat!

2010-06-23T06:48:00.000-07:00

Gherila intestinala

Lupul a mancat oaia. Din oaie n-au mai ramas decat oasele. Imprastiate peste tot prin padure. Au venit apoi alte oi la fata locului. Au adunat oasele. Le-au spalat, le-au studiat si au ajuns la urmatoarea concluzie - e clar, lupul e un ticalos. Au venit apoi lupii. Au cules probe de sol, de sange. Le-au studiat. Si au ajuns la alta concluzie - oaia e proasta, de-aia a patrus in locul periculos in care era lupul. Si de-asta a fost mancata de lup. In consecinta, lupul nu e vinovat. El a actionat in legitima aparare. Un strain i-a calcat teritoriul. Ca urmare, lupul a sarit pe oaie si a pedepsit-o.

A doua zi. Mai multe oi au plecat intr-o expeditie de pedepsire. A lupului. Au intrat in padure. L-au cautat si l-au gasit. Pe lup. Si l-au batut, l-au scarpinat bine, l-au ciufulit, l-au tras de urechi. La final, lupul le-a mancat. Pe oi. Pe urma a murit lupul. Mancase prea mult. Pur si simplu i-a plesnit burta. Apoi a venit o comisie de lupi. Sa studieze cazul. Au studiat burta lupului. Si iata concluzia - oile au fost niste bestii. Au fost prea mari. N-au incaput in burta lupului. De-asta a murit bietul lup. Bietul! Alte oi au studiat si ele cazul. Au studiat mult. Foarte mult. Cat mai mult. Pe toate partile. Si au ajuns la alta concluzie - lupul nu avea dintii suficient de ascutiti. De-asta n-a putut sa mestece cum trebuie carnea de oaie. A inghitit-o nemestecata. Si i-a cazut greu la stomac. In acest caz, vinovat este fierarul. El n-a ascutit bine dintii lupului.

A treia zi. Si ultima. Lupii si oile au decis sa se intalneasca la o sedinta. Sa reglementeze situatia. Relatiile dintre ei. Ca sa nu mai apara disensiuni. Pe viitor. S-au adunat la marginea padurii. O masa mare. Plina cu bucate de toate felurile. Verdeturi. Mezeluri. Branzeturi. Sucuri naturale. Apa plata. Gratare. Numai cu carne de pui. Mananca toti. Lupii sar la pui. Oile sar la verdeturi. Raman nemancate mezelurile. Una dintre oi le miroase. Din ce-or fi facute? Un lup se ridica si ii da raspunsul - din oaie. Se lasa linistea. Mormantala. Din oaie? - sar de colo oile, infuriate. Dragelor, se ridica apoi un lup batran. Nu fiti impacientate. Acestea au fost oi care au vrut sa experimenteze o noua stare - aceea de-a fi inghitite de lup, fara sa fie mestecate mai intai. Nedumerire. Nici macar lupii cei tineri nu intelegeau, daramite oile. Au fost mestecate de masini. Vine raspunsul. Si nici macar nu mai sunt singure, acolo, in salam. Pentru ca oaia este amestecata cu puiul, cu porcul, vaca si capra, la care se adauga mirodenii, chimicale, apa. Devine un conglomerat.

Salamul este, in consecinta, o armata a victimelor in gura calaului. O armata? Se intreaba oile, gandindu-se la posibilitatea aceasta extraordinara, prin care o lume intreaga s-a rasculat impotriva opresorului. Mancati voi, noi nu mancam - spun oile, adresandu-se lupilor. Si lupii sar pe salam. Cu mare graba. Oile privesc cum liota de porci, vaci, pui si oi navalesc in gura lupului. Hopa, sa vezi ce batalie o sa fie, sa vezi ce patesc lupii! Se gandesc oile cum lupii vor fi atacati din interior. Va fi un razboi de gherila intestinala. Interesanta expresia, nu? Gherila intestinala - se felicita una dintre oi pentru ideea ei, pe care o noteaza repede intr-un caiet, ca sa n-o uite.

La final. Lupii ragaie de mama focului. Un damf greu de suportat rastoarna masa, ca o furtuna devastatoare, aruncand oile cat colo. Farfuriile se sparg, totul se naruie. Multi copaci din jur au fost doborati. Cerul parca a fost pictat in cele mai negre culori. Normal, de la stomacul lupilor se trage. Prea multa intunecime e acolo. Asa o fi? Se intreaba alta oaie, care a scapat doar cu un cucui, dupa ce-a aterizat la cativa metri inaltime, intr-un pom. Lupii stau acum intinsi pe pajiste, cu burta la soare. Au mancat, au baut, au chef de un somn bun si lung. Si cu sedinta cum ramane? Intreaba oaia-sefa. Lupul-sef raspunde : mai pe la noapte, apoi cade intr-un sforait care e numai bun pentru sfaramat pietre. Ce expresie frumoasa! Sforait care sparge pietre. Se bucura din nou oaia cu carnetul de notite. Si iar scrie.

Iata cum lupii au fost, in final, invinsi, noteaza cronicarul. Dupa ce au mancat pana n-au mai putut, a venit razbunarea cea mare - armata de oi, vaci, pui si capre, toate infratite in manie, cum era si normal, toate au patruns in stomacul lupilor, au dat navala fara mila, le-au provocat ragaituri si vanturi, care in final s-au soldat cu un somn greu. Lupii sunt la pamant. La pamant! Inerti. Inerti? Unde am mai auzit eu expresia asta? Se intreaba oaia.

2010-06-10T06:52:00.000-07:00

Portar la buze

Incepi prin a spune asa - a fost. Bun. Mai departe. Cum iti evaluezi clipa? E, aici e aici. Stai intre iarba si nori, cascand. E clar, n-ai dormit azi-noapte. N-am dormit? Of! Eu stiam altceva. Ce? Asta e problema - ce poti spune cu adevarat despre tine? Daca poti. Daca crezi ca cineva te va intelege. Ca si cum ti-ar tremura mana cand torni apa intr-un pahar cu gura stramta. Atat de stramta, incat fiecare picatura trebuie sa-si stoarca vaporii din ea, ca sa intre acolo.

Mai departe. Pana unde? Te uiti in toate partile, stai de vorba cu tine si nu stii - e bine intr-acolo sau intr-acolo? Sau nicaieri? Sa stai pe loc? Mai bine, mi se sopteste. Bun, stau pe loc, dar macar sa fac un joc de picioare, sa sar. Nu, vine alta indicatie. Stai nemiscat. Astept. E clar. Ce e clar? S-o luam metodic - am venit azi aici, la voi, la firma. Patronul imi trimite prin secretara raspunsul - nu! Categoric nu. Si astept. Sa se schimbe cotatiile bursei, sa se schimbe actionariatul firmei. Doar asa m-or angaja si pe mine? Portar. Au dat anunt la ziar. Au nevoie de portar. In fine, stau ce stau - o ora, doua, trei, patru. Frate, dar pana cand? Trec fustele pe langa mine, despicate pana la fundurile de balet printre dosare. Si voci pitigaiate traverseaza firma. Rujuri, tampoane, deodorante. Clar. Firma numai cu femei. Condusa de un barbat. Si eu stau chiar in mijlocul halei de birouri. In picioare. Pana si pantalonii mi-au obosit.

Gata, se termina programul. Pleaca lumea acasa. Eu - pe loc. Astept. Vin doua buze strident rujate si-mi spun sa intru. Unde? Draga, nu in gura mea, deocamdata! Rade pana si verigheta de pe degetul doamnei. In sala intunecoasa. Draperiile lasate. Din spatele biroului negru o umbra se ridica greoi si incearca sa ma striveasca. Dau sa fug. - Stai! Stau. Din fumul gros de trabuc se intrupeaza obraji slaninosi, nas alunecos, frunte ascunsa sub claia de par negru si ochi somnorosi. Ma gandesc. N-a dormit bine azi-noapte. Am fost tovarasi de vise turtite din cauza realitatii beligerante.

-Draga, incepe sa vorbeasca patronul. Te-am testat, esti bun de portar. Ai stat nemiscat. Bravo! De maine vii la lucru. Bafta! Ies repede. Primesc de la secretara fisa postului. Sa vedeti ce am de facut - sa stau nemiscat in mijlocul halei de birouri. Ca azi. Doar atat? Dar eu voi fi portar. Ar trebui sa stau la poarta! Raspuns - pazesti altceva. Ce? Ramane de vazut. - Noi, femeile, avem imaginatie bogata! Zice secretara. Buze moi si groase. Ruj alunecos. Limba saltareata. Pometi ciupiti.

Astept lista completa...

2010-05-18T05:44:00.000-07:00

Somn casatorit

Incearca. Ei na! Se prea poate totusi ca el sa-i dea ei ceea ce ea isi doreste mai mult si mai mult. Mai mult? Sta la palavre. Gandeste. Ce sa-i dea? In bucatarie e liniste. Cartofii sfaraie in tava. In tava i-ai pus? Da. Si ulei? Si. Atunci nu e liniste. Sigur ca nu e. Ea urla dincolo. In dormitor. In pat. E neobrazata. Neobrazata? Pai sigur, a vrut si a tot vrut. Noaptea trecuta. Cum asa? Parca m-a lasat sa dorm! Si cum a facut? Pufaia, fugea la toaleta, se intorcea, urla. Aoleo! De unde ai luat-o? Colegi, draga. Fosti. Actuali soti. Si viseaza. Numai d-alea? Numai. Da din picioare, arunca perna cat colo, delireaza. Iar delireaza? Iar. Bun. Nu e bun. Ba e bun. O duci la un doctor. Am fost. Si? I-au zis sa manance prune. E-he! Cica fac bine la toate organele. La toate? Toate! Bun. Adica cum? Problema e alta - vorbeste in somn. O-ho, ii afli toate secretele. Despre birou. Contabilitate. Cifre. Numai cifre. M-a terminat! Cifre? Capitole intregi, frate! Descrie cu lux de amanunte. Excelent! Si asa nu erai tu bun la matematica. Da, clar. Acum invat. La greu.

A doua zi. Dupa o noapte lunga. Si stat la taclale. N-a mai dormit. N-a mai vorbit in somn. Despre ce? Pai. Sa zicem asa - sex, sex si iar sex. Ati vorbit? Doar atat. Ce poate fi mai frumos decat sa-l perpelesti in cuvinte pompoase. Sexul? Normal! Si ce mai descrieri. Cum si-ar dori! Cum? In toate pozitiile. O-ho! In gradina, in sufragerie, in bucatarie, intre animalele din curte, printre tufe, maracini. N-o ranesc? Nu, ii place. Am mai incercat. Cu raniri? Da. Se lasa intunericul. Pe canapea, televizorul aprins, stiri din ora-n ora. Frumos! Ce poti face cand n-ai ce face? Ea imi spune - sex. Vai de mine, porcos, draga, ii raspund iritat. Nu mai vreau! Septica. Tabinet. Sah. Ce vrei? Alegem sahul. Si jucam, si jucam. Pana spre dimineata, cand ne-a luat calul pe spinarea lui si ne-a dus la un somn bun, odihnitor, fermecat. Fermecat? Era bine sa fi fost asa. Adica? Dadeam semne de nervozitate. Cand deodata ce sa vezi? Ce sa vad? Ne trezim inapoi in bucatarie, la cartofii nostri. Arsi. Mirosea in toata casa. Fum, ferestre vraiste, curent, ea tipa, eu urlu, fiecare cat il tine gatul. Atat de des ne certam, incat ne-am indragostit de propriile noastre injuraturi. Ne simtim bine atunci. Atunci?

2010-01-18T02:38:00.000-08:00

Si?

Nu credea. Asta era clar. Miros. Simt. Cerneala. Si putin ulei. Dintr-o data te fulgera o idee. Dar ce idee! Sa pari mai mare, mai frumos, mai destept. Te ungi cu ulei pe fata. Si cu cerneala pe corp. Mirosi. Simti. Cum te arde uitarea de tine. Apoi cotrobai prin amintiri. La ce te gandesti? La iarba muntelui. Ai vazut o fotografie. Si prapastia. Gustul mortii. Zapada amestecata cu iarba. Te cateri prin amintiri, te rasucesti si nu stii daca acolo, sus, pe bolovanii aceia ascutiti, chiar vei gasi ce cauti. Mantuirea. Intrai in biserici, sa te rogi la icoane. Si te cateri. Cadeai in genunchi si implorai ganduri limpezi. Ce sa mai fie in continuare? Vantul se inteteste. Ti-amintesti de legenda pe care ti-a povestit-o ghidul? Cica ar fi murit aici o fata de boier. Cu sute de ani in urma. S-a aruncat de pe stancile astea. Pentru ca parintii n-au dat-o dupa iubitul ei. O doreau maritata cu un alt boier. Si ea s-a aruncat. A lasat cu limba de moarte doar un cuvant - dor. Si rochia de mireasa a zburat prin hau, s-a mistuit in uitare si-n apa care curge domol, departe, in vale, de unde se aude, la intervale precise, suierul trenului si scartuitul vagoanelor care strabat fundul prapastiei. Ti-e frica de moarte? Nu poti sa te uiti in jos. Ca si cum trenul ar merge pe sub tine. Zgomotul te trage in jos. Cauti din priviri fiecare tulpina sau radacina de care sa te agati la fiecare pas. Sa nu cazi. Sa cazi? Prapastia se simte, nu se vede. Ai cadea in plasa de ceata care umple valea. N-ar ajunge jos decat frica ta. Ea s-ar face praf si pulbere. Nu trupul. El e prea subtire, sa cada...

Dan Gheorghe, 18 ianuarie 2010

2009-11-04T01:43:00.001-08:00

Blocul zburator

"Niciodata sa nu te dai batut", suna directiva din redactie, drept pentru care trebuie sa mergem de fiecare data pana in panzele albe, asa cum ne zice mereu redactorul-sef, un ins fara par - era sa zic fara chelie - burtos, si cu un trabuc lipit la orice ora de coltul gurii sale. Dar dincolo de orice alte porniri vremelnice un lucru e clar - sa fim uniti in jurul sticlei de bere, drept pentru care fiecare articol e udat copios, dupa publicarea in paginile ziarului nostru frumos colorat. Apoi ne caram acasa, la unul din noi, redactorii, parasind bodega urat mirositoare, pentru a continua panarama de fericire, cu somn cu tot, in pat sau pe fotoliu, pe masa ori pe aragaz. Si uite asa ni se scurge talentul scriitoricesc printre sforaituri si alte sunete depravate ale organismului nostru naucit de patima betiei.

In fine, sa revenim la munca de teren. A doua zi, primesc un telefon de la seful meu. Prima oara mi s-a lipit receptorul de ureche, fara sa stiu ca vocea de la celalat capat al firului intrase cu botul in cafeaua fierbinte, drept pentru care a emanat un urlet care s-a descarcat fix in timpanul meu. Trecem peste acest amanunt si ajungem la partea importanta - un subiect de presa. E clar, alta sinucidere. Suntem ziarul sinuciderilor, mai nou, de cand lumea cere cu disperare sange pe tarabe. Iau pixul si agenda, sa notez. Dar apoi ma blochez. Ascult. Treaba s-a petrecut noaptea trecuta, pe la patru. Ora patru. N-am simtit eu atunci ca se clatina pamantul? Si am crezut ca e vorba de gagica pravalita peste hoitul meu burdusit cu mititei si bere la kilogram. Mergem mai departe cu discutia, cand intra subiectul pe faras - un bloc a zburat. Taman mi s-a terminat pasta de la pix. "Cum ai zis, sefule?", vreau sa aud bine. Seful, care a fost si el solicitat la maximum in ultimele zile, fiind hartuit la greu de secretara lui, abia vorbeste, gafaind.

Revin - blocul a zburat. Cel mai inalt si mai simandicos bloc din Capitala noastra. Un hotel de cinci stele, ba chiar sase sau sapte, dupa unii. "Asta inseamna ca nu mai e?", intreb. "Nuuu", mi se urla iar in ureche. Apoi sunt trimis la fata locului. Stiu adresa, normal. Sa ma conving ca in locul blocului de 75 de etaje a mai ramas doar fundatia. Ca un mormant fara capac, fara piatra funerara. Fara nimic. Si e o fundatie grozava, de vreo 20 de metri adancime. Stiu bine, ca eu am scris, cu ani in urma, despre constructia asta, cand s-au demarat lucrarile. Am fost la doi pasi de piatra de temelie, am mangaiat-o. De parca ma desparteam de cel mai bun prieten, pe care nu-l voi mai vedea vreodata. Ma intreb acum, dupa ce a zburat blocul, daca imi voi revedea prietenul...

Informatia de baza e alta. Cu tot cu blocul a zburat toata conducerea tarii. Toata. Notez - presedintele, primul ministru, toti ministri, toti parlamentarii. Aseara a fost mare banchet in hotelul asta. Taman ce trecusera alegerile generale. Si s-au intalnit politicienii sa petreaca. Fusesera chemati si politicienii din opozitie, ca sa fie omeniti, batuti pe umar, incurajati. Si toti au zburat. Toti. Inchei discutia cu o intrebare banala, dupa parerea mea - "sefu, chiar e pe bune?", fara sa mai astept raspuns, de vreme ce primesc receptorul in cap, cu tot cu apelativul "cretinule".

N-am altceva mai bun de facut in aceasta situatie decat sa-mi arunc prima haina pe mine, dintre toalele care-mi ies in cale, imprastiate prin casa, si sa alerg dupa troleibuzul care tocmai isi inchidea usile, in statie. Mai mult de o jumatate de ora nu-mi trebuie sa ajung pe strada cu pricina. Unde era blocul zburator. Va vine sa credeti ca se numeste strada Aripilor? Lume multa aici. Ce lume, uragan de lume, nu alta. Cateva elicoptere ne ravasesc capetele. Politie ca la miting. Hoti de buzunare, gura-casca, betivi. O veselie. Mai ceva ca de Revelion. Chiuituri, dansuri, hore, ba si un taraf. "Am scapat de ei", rasar din toate partile aceleasi cuvinte, aproape sa ma doboare, cu tot cu scuipatii care le insotesc. Altii isi arunca pumnii spre vazduh, injurand norii. Norii? Deja incep sa pun intrebari in stanga si-n dreapta. "Nu norii, ba! Pe porcii aia", ma lamureste un nene cu manecile suflecate, de parca s-ar fi intins sa apuce vazduhul, sa dea cu el de pamant. Printre sudalmi si ghinoturi imi fac loc pana la cordonul de politisti. Am ajuns pe marginea prapastiei, dupa ce am scos legitimatia si m-au lasat sa intru in zona interzisa. O groapa imensa, da. Exact cum o vazusem inainte sa se construiasca blocul. A, poftim, uite si piatra de temelie, o zaresc chiar in mijlocul craterului. La inaugurarea constructiei, presedintele scrisese un ravas pe care l-a introdus intr-un tub metalic, astupat apoi cu mortar. Si pe ravasul acela scrisese cam asa, din ce-mi aduc aminte - "sa vada generatiile viitoare ce minunatie s-a facut sub mandatul meu si sa-si aduca aminte de mine".

Ma asez pe marginea gropii si privesc. Prostit. Nu-mi vine sa cred. Cum adica sa zboare un bloc? Ma gandesc ca daca as da acum telefon unui prieten si i-as spune ce se intampla aici, m-ar trimite la balamuc. Dar deja nu mai e nevoie sa sun pe nimeni. Toate televiziunile si-au intins cablurile in jurul evenimentului, scot interviuri, au aprins reflectoarele, se incing spiritele, se fac scenarii, premonitii, de toate. Au venit si parapsihologi, sa comunice cu cei din bloc, telepatic. Daca mai traiesc. N-a ramas nimic in urma lor. A politicienilor. Cladirea a disparut ca si cum n-ar fi existat. Fundatia a ramas curata, fara pic de moloz, fara macar o caramida care sa fi cazut din hotelul "zburator". Imi amintesc de foame. Ma retrag spre o bodega din apropiere. Cu o farfurie de fasole si un carnat, abandonat fara colac de salvare in mijlocul sosului, poti sa fugi de toate gandurile negre. La mese, poporul dezlantuit. Pareri aprinse, gulere rupte, pumni zburand prin aer, fulare de diverse culori. E clar. Bataie intre partide. Daca unii au fulare de-o anumita culoare, atunci se bat cu adversarii lor, de alta culoare. In general, aceeasi acuzatie se strecoara printre paharele pline si sticlele goale - "voi sunteti vinovati!", urla fiecare la fiecare. Nimeni nu gaseste totusi un raspuns clar - cum a zburat blocul? Si de ce? Si cum a disparut cu politicieni cu tot?

Cineva ma bate pe umar. Ma intorc si atunci imi dau seama ca nu trebuia sa vin aici. Primesc ditamai castronul cu fasole direct in fata. Am uitat ca si eu aveam o anumita culoare a tricoului. Dar n-am nicio vina. Asa e el din fabrica. Nu mai conteaza. Ma refugiez spre cea mai apropiata usa, rugandu-ma sa nu fie closetul. Nu de alta, dar ca sa pot iesi mai repede de sub teroarea farfuriilor care zbora deja cu toata nadejdea spre peretii nevinovati si capetele infierbantate. Am noroc. Usa da spre bucatatie, de aici fug in depozit, iar de acolo ma ia de mana un individ si ma trage fara sa mai am vointa de-a ma impotrivi. Ne oprim dupa vreo zece minute, timp in care am traversat cateva strazi, am trecut printre masini blocate in intersectii, ba chiar am imbrancit un politist care ne cerea actele la control. Liniste. Am gasit un parculet, ne asezam pe o banca, sa ne tragem sufletul. Cateva minute si-mi revin. Atunci ma uit mai bine la salvatorul meu si-i recunosc barba. Aceeasi barba de la inaugurarea hotelului disparut. E chiar arhitectul cladirii. Am facut cateva interviuri cu el, am scris despre proiectul vietii lui.

Omul se duce la fantana arteziana din apropiere, sa-si spele barba. Primise si el felul intai intre ochi - ciorba de potroace. Eu n-am chef de spalat. Scot agenda, pixul si ma pregatesc sa pun intrebari. Ma blochez. Pentru prima oara. Ce sa intreb? Pe bune, de unde sa incep? Cunostinta mea se intoarce langa mine. Si ma priveste. Asteapta. Fara sa scoatem un cuvant. Pe urma ofteaza. "Stii care a fost primul telefon?", sare el peste bariera intrebarilor, daca eu ma impiedicasem. Sunt curios. "M-au sunat cei de la asigurari sa ma intrebe daca blocul s-a daramat. Daca avea vreo deficienta in constructie, atunci asigurarile nu platesc nimic", si din nou liniste. Notez cuvant cu cuvant. Si atunci imi vine prima idee : s-a daramat? Vreau sa stiu. Treaba cu zborul o las de-o parte. Barba se umple de lacrimi. De ras. Si tine "ploaia" asta, nu gluma.

"Ce liniste!", exclama interlocutorul meu. Si deodata un vajait. Ce vajait, un tunet. Ce tunet, parca se pravaleau muntii, nu alta! Se face intuneric. Cand colo, ce sa vezi - blocul nostru. Zburatorul. Va dati seama - ditamai cladirea de 75 de etaje face tumbe prin aer. La mica inaltime. Ba chiar ma speriasem la un moment dat, sa ne ne loveasca, daca dadea mai tare din "coada". Adica din subsol. Ultimul etaj - 75 - era botul "navei". Blocul plutea la orizontala. Ca un tren aerian. Ce expresie am si eu, frate! Dar era toata cladirea, intreaga. Ca si cum o putere invizibila se juca cu ditamai monstrul din beton, otel si sticla. Nu se rupsese nimic din corpul hotelului. Sau fostului hotel. Noi, cei de jos, ramasesem cu gura cascata. Se oprise lumea in mijlocul strazii si se holba. Multi isi faceau cruce. Altii s-au decis ca e mai bine sa fuga. Daca se prebuseste imensitatea asta peste noi? Dupa prima reactie, de teama amestecata cu surprindere, imi vine in minte gandul ca as vrea sa zbor si eu. Sa fiu acolo, in bloc. O cutie din sticla. Otel si beton pe dedesubt, iar pe deasupra sticla. "Bai nene, da' cum zboara dracia asta?", se intreaba cineva din apropiere. Chiar asa, il intreb pe arhitectul de langa mine - cum zboara?

Dau telefon sefului meu. "E adevarat", il anunt, urmand descrierea momentelor prin care am trecut. Seful urla. De bucurie. "Ce subiect!", apoi se gandeste. Incepe sa cante. Asa face cand se gandeste. "Urca-te in nava, stai de vorba cu toti de acolo, nu conteaza ca sunt de la putere sau din opozitie, vezi ce vor, cine ii conduce", imi notez ordinele. Am vrut sa-mi iau concediu pentru urmatoarele doua saptamani. Doar suntem in toiul verii. Adio! Plec in nori. Inchid telefonul. Arhitectul e tot langa mine. In el imi pun toate sperantele. "Trebuie sa ma ajuti sa urc in bloc. Stii cum?", ma apropii de el si-l zgaltai din toate puterile. Omul se gandeste putin. Cazuse parca in transa. Imi spusese ca n-a dormit azi-noapte. Are o idee. Scoate telefonul, formeaza un numar si vorbeste cateva minute. Cu cine? Cu fochistul hotelului, mi-a explicat dupa aceea.

Ar trebui sa-mi sun prietena, sa-i spun ca dispar. Pentru totdeauna? "Gata, am rezolvat", imi comunica arhitectul. Cum asa? Hotelul va ateriza intr-o padure din apropierea Capitalei. Are nevoie de alimentare. Nu inteleg nimic. "Vei intelege la momentul potrivit", aud raspunsul. Aterizarea va fi la noapte. Politicienii vor avea astfel posibilitatea sa-si ia familiile, nepotii, verii, sotiile, amantele, ce mai au in jurul casei. Normal, cand a decolat hotelul, politicienii erau singuri. La petrecere. Dar acum se simt mai familisti ca orcand. "Vei fi singurul ziarist de acolo", sunt anuntat, ceea ce imi provoaca un fior de nemurire a tiparului prin sira spinarii.

Mi-am dat intalnire cu arhitectul peste exact noua ore. Suficient timp pentru ceva treburi casnice ale caror conturi trebuie sa le inchei. Ploua. Stropii ma urmaresc, asemeni siluetelor care imi numara pasii la fiecare colt de strada. Ma grabesc. Cand sa intru in gang, spre curtea interioara a blocului meu, doi indivizi ma iau de guler si-mi soptesc sa tac si sa-i urmez. Au hainele prea negre, sa cred ca-mi sunt prieteni, si ochelarii prea intunecati, sa-mi fac sperante pentru un tratament omenos. Fara pumni si palme, sunt luat pe sus si aruncat intr-o duba. Era cat pe ce sa ma ard la flacara brichetei. Fum de tigara. Individul care ma astepta in masina scoate rotocoale, infasurandu-le in jurul gatului meu, iar eu simt ca respir din ce in ce mai greu. Duba ramane pe loc. Haidamacii care m-au tarat pana aici au ramas afara. Suntem singuri. Eu si necunoscutul. De sub palaria cu boruri largi apare, dupa cateva minute, fata "gazdei". Eu - uimit. El - rade cu pofta. E purtatorul de cuvant al Presedintiei. Mi-a disparut totul din minte. Chiar si ultima dintre berile date pe gat, impreuna.

Stia totul, unde ma voi duce diseara, cu cine ma voi intalni, ba chiar si ce am de gand sa scriu. Probabil ca s-a inventat si masina de citit gandurile - aberez. Ma scuz pentru faptul ca m-a apucat stomacul si nu pot sta mult timp ghemuit intre fiarele astea, unde am fost trantit. Dintr-o geanta din piele a purtatorului de vorbe iese imediat un dosar. E pentru mine. Deschid. Un comunicat de presa. "Despre lumea de apoi a politicienilor". Haidamacii deschid usa masinii, ma trag afara si imi ureaza drum bun. "Bafta, amice!", imi striga si oficialul din duba. Apoi se fac nevazuti. Ma grabesc spre casa, de teama ca ploaia sa nu strice bunatate de comunicat. Am de citit cinci pagini. Scrise cu cerneala.

Dusul si vinul fiert sunt cei mai buni prieteni ai mei la ora asta. O friptura si un somn bun, mai departe. Fara televizor. Cum apesi pe telecomanda, sar pe tine comentatorii enervati si transpirati. Ultima noutate - tarile vecine ne-au promis ajutoare, constand in politicieni de avarie, pana cand o sa ne facem noi altii, dupa ce ne-a disparut toata clasa. Politica. Mesaje de condoleante de peste mari si oceane. Am auzit ca presedintii altor tari, parlamentari si ministri, dar si consilierii lor, nu mai vor sa locuiasca in hoteluri sau in blocuri mai inalte de 20 de etaje. Se tem sa nu fie luati si ei pe sus. Ba chiar se vorbeste undeva despre "bordeiul prezidential".

Si asa a inceput totul. Ma refer la de bagajele mele. Pe care nu le mai termin de impachetat. Prietena mea a venit sa ma ajute. Sex de adio, pupaturi la iesirea pe usa casei, testamentul asigurat. N-am lasat in urma mea decat caietele de incercari literare. Am chemat un taxi, apoi il sun pe arhitect. Nu raspunde. Incerc de cateva ori, nimic. Nu intru in panica. Decis sa merg pana la capat. Mi-am luat si cortul. In caz ca am de asteptat mai mult aterizarea blocului. Doua ore de mers si cobor. In stanga padurea, in dreapta campul. Cerul cauta un sprijin pe pamant. Atat de jos sunt norii. Sta sa ploua. Fulgere, tunete. Uite o ghereta. Parasita. Intru acolo, pentru moment. Cu tot cu valiza mea neagra. Chiloti, camasi, sapun - va fi o delegatie lunga. "Ti-ai luat si foaia de drum?", ma intrebase prietena. Pentru diurna. Fiind hotel, au si stampila. Si director. Ma ia peste picior - prietena mea nu crede in povestea blocului zburator. Crede ca ma duc cu baietii sa facem baie in bere, invitati de vreo asociatie a speluncilor si bodegarilor.

Nu trece mai mult de o ora de plictiseala si dinspre padure vin zgomote ciudate. Un amestec de rasete si plansete. Deja ma intreb daca e bine ca sunt aici. Acum imi dau seama ca singurul lucru pe care l-am uitat acasa e lanterna. "Salut! Aici erai?", ma ia prin surprindere silueta care a rasarit in fata mea. Abia dupa ce intra in cosmelia in care ma adapostisem de ploaie si-si da pelerina jos, vad ca e chiar vechea mea cunostinta - consiliera pe probleme de politica externa a Presedintiei. Cate nopti nedormite cu ea! Stie fata "meserie", am fost mult prea apropiati in vremurile acelea in care ne-am decis sa abandonam galetusa in nisip si sa ne apucam de lucruri serioase. "Trebuie sa vina", imi spune fata, lipindu-se de mine, de parca nu ne-am fi despartit cu zece ani in urma. Vreau sa fac pe prostul si sa intreb cine vine. Dar mi se usuca toate cuvintele pe lungul lor drum din gat pana la varful limbii. "Da-mi limba", si ma tamponeaza cu gura ei bandajata cu un strat gros de ruj, fara sa mai pot face vreo miscare de impotrivire. Acum imi dau seama cat de mica e ghereta asta. Ne punem imaginatia la incercare, cautand felurite pozitii...

Daca v-ati imaginat vreodata ca blocul in care stati se poate transforma intr-un vapor sau intr-o nava spatiala, sa stiti ca nimic nu e imposibil. Stau aici, la marginea acestei paduri, cu pixul si caietul in mana, si notez tot ce vad. Si vad un bloc de 75 de etaje care aterizeaza. Prima oara am impresia ca a gresit partea cu care trebuia sa se aseze pe pamant. Pentru ca si-a infipt acoperisul in clisa, in loc de subsol. Dar sta in picioare. Adica nu - sta in cap. Blocul. Pana sa aterizeze, o multime de oameni faceau cu mana de la ferestrele deschise. Ale blocului. Fluturau batiste, prosoape, cearceafuri, fuste. Si chiuiau. Nu inteleg de ce s-a asezat hotelul cu susul in jos. Fata se curata de noroiul prin care o tavalisem si-mi raspunde sec : asa e normal. Culmea e ca si oamenii de la ferestre stateau cu capul in jos. Oare nu le-o veni sangele in cap? "Nu draga, ei stau normal, noi stam anormal, aici, pe pamant", sunt lamurit. Ma gandesc ca si eu va trebui sa stau cu picioarele in tavan. Consiliera ma ia de mana si alergam prin ploaie. Imi uitasem valiza. "Nu ai nevoie de nimic. Tot ce vrei e in hotel. Ai si camera pregatita", sunt incurajat sa las in urma, fara regrete, lumea pe care am cunoscut-o pana acum.

Incerc sa cred ca tot ce se intampla aici e in regula. Asa mi se spune tot timpul. Cum am intrat in bloc? Pe o usa inscriptionata cu litere negre - "clasa a doua politica". Trei membre de partid, de diverse culori ale fularelor, ma primesc cu tricouri ude, sepcute, batiste, paine, sare, tuica si pastrama. M-am impiedicat la un moment dat, sprijinindu-ma de perete. Vreau sa spun ca in momentul acela mi-a venit ameteala. Pentru ca am pus mana pe un fel de gelatina. Credeam ca e perete, ceva tare - beton, fier, orice. Dar era altceva. Si totusi parea solid. Am pus mana si pe podea. Si ea la fel de inselatoare. Covoarele parca pluteau. Dar podeaua era tare doar cand calcai cu piciorul pe ea. O simpla atingere cu mana transorma cladirea in unt sau margarina. Strabat un hol care imi ia ochii in lumina verzuie, trec pe langa usi inalte pe care sunt felurite denumiri de partide, organizatii civice, fundatii, asociatii si grupuri.

Zburam. Toata cladirea se clatina, bubuie, trosneste. "E asa numai la decolare", ma linisteste consiliera, conducandu-ma spre camera mea, cu baie, calorifer, aer conditionat, doua fotolii si un pat dublu, plus televizor cu zeci de canale de pe toate continentele. "Eu sunt in camera alaturata", imi surade fata, apoi dispare. Primul lucru pe care il fac e sa ma uit pe geam. Deja suntem deasupra norilor. Nu se mai simte nimic. Nu-mi dau seama daca e totul bine - dar eu stau normal, pe podea, tavanul e deasupra capului. N-am rau de nimic, de inaltime, de zbor. E liniste, plutim. Ma gandesc la cei pe care i-am vazut rasturnati. Stateau cu picioarele in tavan. Asa stau si eu, dar nu-mi dau seama?

Sunete ciudate imi dau palme, pumni, ma arunca din pat, primesc chiar si cateva suturi in fund, incat singurul drum pe care gasesc scapare e cel spre usa. Deschid. Zarva e prea mare pentru un hol atat de ingust, lumea fuge, toti in aceeasi directie, parca s-a dat alarma. - Ce se intampla?, dar nimeni nu are rabdare pentru o discutie, desi am agatat un umar, pe urma un guler, dar s-au desprins repede si au disparut. Nimic altceva de facut decat sa ma arunc in suvoiul asta, sa vad unde ma duce. Camere in stanga si-n dreapta, din toate ungherele iesind oameni, unii in pijamale, altii doar in chiloti. Remarc totusi ca nimeni nu e speriat. Fuga e una, zambetele sunt cu totul altceva. Pare mai degraba un exercitiu. Sau un lucru repetat pana la plictiseala. - Zilnic, draga! ma lamureste o doamna creata, cu ranjet cariat si franjuri in jurul vocii gusate. Cateva minute de panica organizata si cursa orbecaie la un moment dat intr-o mare de capete aliniate in sala de conferinte.

"Suntem terminati", tuna discursul legat cu sfori si impins de vant. De la tribuna isi drege glasul presedintele, printre baloane si aparate de suflat in cortina aurie, sa dea impresia de atmosfera destinsa, de zbor, de liniste. Ma uit in jurul meu. Cateva doamne sorb atmosfera, suspinand. Incep sa recunosc trecutele campanii electorale, mutre din afise, de la televizor, de pe vremea cand erau ministri, secretari de stat, presedinti de agentii guvernamentale, ba chiar si de cooperative agricole de productie. Cum trece vremea! Unii ma cunosc si ei, ma saluta din ocheade. Altii se fac ca nu ma observa. Depinde de culoare. Politica. Am lucrat, ce-i drept, pe la diverse ziare, asa ca pe multi cand i-am scuipat, cand i-am pupat. De la o gazeta la alta.

Urmeaza masa. Intr-o sala alaturata. Fiecare cu farfuria in mana. Mananci ce apuci. Stai la rand. Ma asez si eu, dar imediat sunt tras de maneca. Era consiliera presedintelui. - Vino cu mine, zice, si o urmez de-a lungul altui culoar, de data asta intunecos, pana la o usa metalica, deschisa din cartela pe care fata o lipeste pentru moment de un anumit punct al peretelui. Ceva imi spune ca n-ar trebui sa intru. Mi-am uitat si caietul pentru notite in camera. - Vrea sa te cunoasca, primesc explicatia, dar nu mai apuc sa raspund. O galeata-n cap. Cel putin zece litri de apa. Rasete, apaluze. Tocmai am fost botezat, mi se spune. Asta nu se face pe mare? Parca asa stiam. In fine.

De ce n-ar fi bine sa mor acum? Primul raspuns - nu pot fi ingropat. Doar sunt la inaltime, in blocul zburator. Al doilea - datoria fata de acesti oameni care au impresia ca eu sunt singurul capabil sa transmit lumii intregi simtamintele lor. Despre ce oameni vorbesc - cei din bloc. Dupa ce m-am schimbat de hainele ude, am fost condus in biroul presedintelui. Lumina palida, pereti cenusii, un covor gros, albastru, in care mi se pierd picioarele. Singuri. Eu in picioare si presedintele pe un fotoliu, langa o masuta cu doua cafele aburinde. - Te rog, primesc invitatia si ma asez. Echipament de sport. Seful tarii a luat azi la rand cateva saloane si holuri, umplandu-le cu transpiratia sa de alergator cu plamanii storsi de tutun. Vocea ruginita ma intreaba daca imi place unde ma aflu deja de cateva zile. - As spune ca da, daca ar exista un raspuns pentru toate astea, zic eu. Presedintele se incrunta si isi aprinde o tigara.

Sedinta. Am in jurul meu 52 de ministri, cinci presedinti, 110 sefi de cooperative agricole, 440 de directori, 121 de prefecti, 11 premieri si 200 de secretari de stat. Toti fosti. Mi-am luat caietul si pixul. Ei sunt in jurul meu, pe scaune. Un cerc. Centrul sunt eu, invartindu-ma dupa fiecare voce. "M-am retras", "n-am vrut sa mai raman", "plecam oricum", "ce puteam sa mai fac acolo?", "nu-mi place sa fiu aratat cu degetul", "imi vine sa plang", "abia ma mai tin sa nu urlu", "treceam in fiecare zi pa langa ministerul meu, de cand nu mai eram sef", "nimic nu e mai frumos pe lumea asta decat sa culegi o floare, s-o pui la butoniera si sa te dai jos dintr-o masina luxoasa", "mancam bine", "recunosc ca am tras vanturi intr-o sedinta importanta pentru tara", "mi-a cazut cu trons secretara", "nu stiu de ce nu-mi mai place ploaia". Notam de zor. Deja umplusem un sfert din agenda. Ma durea mana. - Mai rar, vorbiti mai rar, solicit multimii. Tacere. Un oftat din spatele salii. E chiar actualul presedinte. Singurul actual.

Cateva tunete risipesc sedinta. Pe usa apare administratorul blocului. - Vom trece printr-o furtuna, suntem anuntati. Fiecare trebuie sa se retraga in camera lui, sa-si inchida fereastra, daca n-a facut-o intre timp nevasta, prietena, amanta, fratii, surorile sau alte neamuri. - Stai linistit, blocul e solid, ma bate pe umar fostul ministru al Transporturilor, invitandu-ma la subsolul cladirii, sa vad motoarele. Bloc cu motoare? Dar surprinderea mea primeste un raspuns transant - nu crede tot ce auzi. Trepidatii. Zidurile hotelului suspina sub forta vantului. Nici programele de televiziune nu se mai prind. Spectacolul s-a anulat. Era vorba de un show erotic. S-a organizat saptamana trecuta un concurs de frumusete. Cei mai frumosi barbati, cele mai frumoase femei. Au castigat trei presedinti de cooperativa si amantele lor. Testul final ar fi trebuit sa fie azi - dezbracarea. Toti sase. Pentru stabilirea femeii ideale. Si a barbatului viril. Erau doi candidati redutabili - amanta fostului presedinte al cooperativei de crestere a melcilor si fostul sef al cooperativei de castraveti. Pacat...

Cat zgomot! Opt motoare, mi se explica. Are blocul. Toate merg din plin, acum, pe furtuna asta. Si ce agregate - cat casa. Trecem printre mamuti din fier care bubuie si pufaie, amenintandu-ne la fiecare pas cu cate un jet de ulei direct in nas. Deja nu ne mai recunoastem, de slinosi ce suntem, dar trebuie sa ajungem la camera de comanda cat mai repede. Acolo e mecanicul-sef, Sile, de care imi vorbise chiar presedintele. Actualul. "Sa vezi ce fain e", mi l-a recomandat primul om in stat. "Hai, mosule, asa ceva n-ai mai vazut in viata ta!", ma ia repede Sile, strangandu-mi mana, si ma duce la pupitrul de comanda. Beculete, manete, calculatoare. "Mergem cu 200 de kilometri pe ora", sunt informat de tipul chel, pitic, unsuros si pantecos. Tuseste a tigari ieftine. Cum poate sa zboare un bloc? Asta vreau sa-mi explice. Se intoarce spre mine si-mi arata cariile - "se poate", suna misterios gatlejul naclait de flegma morfolita intre dinti.

Deja am scris prea mult, nu-i asa? Gata, nu mai vreau sa stiu decat esentialul! Ce caut eu aici? De ce m-ati adus aici? Gasesc numai franturi de raspunsuri. Nu mai vreau! Totul e o nebunie. Cui sa spun eu ca un bloc zboara cu motoarele infipte-n subsol, si pe urma sa am pretentia sa creada cineva balivernele astea? Vreau sa plec. Sar cu parasuta. Sar si fara parasuta. Dati-mi un cearceaf!

M-am agatat de cateva subiecte imprastiate pe o coala de hartie. Caderea a fost mai lina asa. E tot ce-mi amintesc. Pana dimineata m-am invelit cu propria-mi inspiratie...

Dan Gheorghe, 4 noiembrie 2009

2009-07-13T05:19:00.001-07:00

Nimeni nu este acasa

Saptamana trecuta au murit toti : parinti, bunici, nepoti si veri. Cu doua saptamani inainte s-a anuntat cutremur. Era ceata in dimineata zilei de lunea trecuta cand au anuntat, la radio, greva electricienilor. Am ramas in bezna.
– Mama, am spus, las-o balta! Asa e la disperare, incearca sa plangi.
A inceput sa ploua, dupa vreo doua ore. Se auzea trenul oprind in gara. Mancam ardei copt. Mi-era frig. – Io nu ma mai duc la scoala!
In acel moment a aparut dinozaurul. N-avea foc la el. S-a uitat pe geam la noi, cateva minute, dupa care a inceput sa ne manance, doi cate doi, la interval de o jumatate de ora.
- Crezi ca rezolvam ceva daca chemam politia? – Las-o balta, mama, mai bine chemam vecinii.
Noi stam la etajul opt. Eram in chef, de ziua tatei. Atunci vecinul de deasupra noastra a iesit pe geam, pentru a se arunca. A nimerit pe coama dinozaurului, care o manca pe mama. Ramasesem singur, aveam gripa, am fugit la farmacie.
- E un balaur in fata blocului!
A fost prima oara-n viata mea cand m-am balbait. Grasul de patron rade, inghitind vitamina C.
- O sa fie iarna grea, sefule, ca ma mananca fruntea ca la draci, ba nene, se intinde farmacista in scaun.
Am plecat spre politie. Pe drum ma agata un tip. – Hai, ca am dolari de schimbat! – Las-o balta, ca ma grabesc. Se tine dupa mine. Ma-ntorc si-l scuip, de nervi. Primesc doi pumni in fata.

A muri este o datorie

- Io, ba, mi-am platit toate datoriile, ca ma...acuma pe voi! M-am impiedicat de betiv, la etajul doi. – Ce vrei, ba? – Da-te la o parte! – Aici e spital, ba!
Incepe cutremurul. Cad blocuri, ard masini, electricienii ies din greva, medicii isi termina cafelele, apar macaralele. Betivul a gasit o coada de matura si-si da cu ea in cap : "Nu mai vreau sa beau! Nu mai vreau sa beau!"
Intalnesc un politist. Ii spun ca mi-a murit familia in burta unui balaur.
- Va rog sa va adresati biroului de presa. Eu nu sunt cu…
Bat la prima usa, pe dreapta, si gasesc o sora medicala.
- Trebuie sa ma credeti! – Si unde e balaurul? – Acum e sus, pe spital.
Pe sufletul meu ca n-am mintit! M-apuca mila cand o vad pe fata asta cu cata disperare telefoneaza directorului : "Domnule director, la mine e un nebun care vrea sa ma stranga de gat. Salvati-ma!"
Cand sa ies, da peste mine vecinul de la etajul noua : “Un balaur a incercat sa ma manance!” Vine politistul. Sora medicala, care n-are mai mult de treizeci de ani : “Astia doi vor sa ma omoare!” Politistul se scobeste in nas : “Ce-aveti, ba, cu ea?” Incerc sa explic situatia cu balaurul de pe spital. – Domnisoara, nu va speriati. Cred ca domnii n-au gasit inca biroul de presa al Politiei.

Antena de camera

Aseara m-am culcat la zece. Am visat clatite cu varza. Ma trezesc sub dusul fierbinte. Beau o cana cu ceai. In drum spre servici, ma gandesc cum ii spun sefului ca-mi dau demisia. Ajung in biroul meu cu jumatate de ora intarziere si sunt anuntat ca mi-au taiat o zi.
– De ce o zi? – Am auzit ca vrei sa-ti dai demisia. – M-au dat afara. – Si pe mai cine? – Te-au vrut si pe tine. – Erai cea mai buna! – Pana ieri, cand le-am spus ca un balaur mi-a mancat sotul si copiii…
- Ce faci cu ultimul salariu? – Cred ca-mi iau ceva de baut acasa. – Ma iei si pe mine la bautura ta?
E trei dimineata. Ne uitam la televizor, cu antena de camera. – Tine-o, aduc apa.
E un film de groaza. Antena trebuie tinuta in mana, altfel nu mai vedem de “purici”. Stam in pat cu antena intre noi. Mancam floricele. E un film cu un balaur razbunator. Avem pofta de mancare.
Trei zile n-am iesit din casa. Am inregistrat filmul si l-am re-re-re-revazut. – Ti-a placut? – M-am plictisit. Aveam trei copii. Eram in divort. Traiam de cinci ani la etajul sase, liftul defect, televizor defect, barbat defect. – Nu zau?! – Pe bune! Tu ce ce nu te-ai insurat? – Ma-ndragostisem de tine. – Am vazut eu ceva...
– Ce facem daca vine balaurul? – Am un pistol in poseta.
Stirile de pranz : “Astazi la primele ore, pana la rasaritul soarelui, un balaur cu mai multe capete a atacat orasul. Biroul de presa al Politiei n-a fost in masura sa ne dea amanunte”. “Pompierii sunt plecati in concediu”. “Cetateni, balaurul i-a mancat pe primar, pe comandantul Politiei si pe directorul Spitalului Municipal”. “La aceasta ora, mii de cetateni au iesit in strada”. Am scapat antena din mana.

Opozitia

Se pare ca au aparut foarte multi balauri. Au fost mancati, la interval de o jumatate de ora : presedintele, prim-ministrul, toti parlamentarii si o gramada de politisti. Opozitia a facut apel la ajutor umanitar de urgenta. Poporul cere arme. Balaurii au disparut. A inceput sa ninga.
Ma-ntalnesc cu fostul meu sef : “Daca nu-ti dadeai demisia, acum te reangajam. Pe mine m-au dat afara”.
Eu si fosta colega, la brat, pe bulevardul pustiu, cu batista la nas : s-a dat cu lacrimogene. Un elicopter imprastie manifeste : “Fugiti, vin balaurii! Guvernul inca nu si-a dat demisia”.
Grabim pasul. Mi-e foame. Mai am jumatate de salariu. Cumparam floricele. S-au scumpit. Cativa oameni trec pe langa noi, strigand de bucurie : “Vin balaurii!”
Acasa. Dau telefon unui ziarist. – Ce s-aude, ma, cu balaurii? – Nu e, ma, balauri, e altceva. Nu stiu. Mai vorbim noi.
Mai am un prieten ziarist : "N-au mancat decat jumatate din prim-ministru, pentru c-a aparut nevasta-sa. S-au intors pompierii din vacanta. Altceva ce mai vrei?" – Nu-nteleg de ce-au mancat-o pe maica-mea! - Cred c-a fost o greseala. – Chiar sunt balauri? – Nu i-a vazut nimeni de-aproape. Poate e mana Opozitiei...
- Vin balaurii! I-am vazut, striga vecina.
Trei balauri au trecut pe langa blocul meu. Scoteau flacari pe nari, dar nu se grabeau. Au coada rosie, capul e verde, picioarele, scurte, sunt galbene. Le taie calea o pisica neagra. Balaurii se dau trei pasi inapoi, scuipa-n san si merg mai departe. Ultimul balaur aluneca pe gheata si cade cu botu-n gard. Curge sange. Furios, da cu coada de pamant, se ridica greoi si pleaca. Fuge, sa-i prinda din urma pe ceilalti doi, care nu l-au asteptat, indiferenti. Ajung la Guvern. Multimea striga : “Ura! Ura! Pe ei, acum, pe ei!”, dupa care fug toti mancand pamantul. Vreo zece balauri au inconjurat Guvernul. Scot flacari si dau cu cozile de pamant. Vin pompierii...

( text scris in 2 decembrie 1993 si publicat in revista “Raluca", in 1995 )

2009-06-26T06:52:00.001-07:00

Mona si Pufuletul ei

– De nu mi-as pune cenusa-n cap! sta si vomita printre garduri. – Vai, ce de scaieti pe lumea asta! spui tu ca vezi in fiecare zi, de parca ziua nu-i asa de mare. Nea Petrica, de ce nu te duci sa te culci? – Eu?

Ea zbiara, c-o tata-n vant si c-o falca-n oala de ciorba de la etajul zece, ca liftul nu merge, auzi? Liftul nu mergea, auzeam, dar copiii, scaietii deci, ma lasau in fundul gol, cu chiloti cu tot. Ma luau la tranta in obor, vai, ce oratanii!

Unde-am mai vazut eu mirosul asta? – se-ntreaba, de parca mirosul se vede, si-mi explica: se vede, el exista, deci se vede. Nu l-am inteles niciodata pe nea Petrica, de la etajul zece, dar ciorba e gata si m-a invitat, asa ca nu mai ametesc omul cu intrebari.

Era o zi tare ploioasa, de martie, pe care lumea o asteptase senina, ca era Ziua Femeii, dar femeile nu se sinchiseau de prezenta cozilor barbatesti la cadouri. – Eu n-am nicio prietena, i-am spus prietenului meu, Petre, care statea cu curu’ pe scaunul descleiat, gata s-o apuce la vale pe scari si sa-l scoata din lingura lui.

Aveau o casa de doua camere si nu se temeau de cutremur, asa cum se teme omul ca ramane fara casa. N-ar fi dat alte milioane pe nu stiu ce doua camere facute-n ziua de azi, ca n-aveau incredere-n constructorii tineri din cartier, care s-au specializat in constructii metalice, pentru buticari.

Trecem la felu’ doi si discutam despre politica. O luasem razna cu sosul, nevasta-sa manca de pe masa si aduna firimituri de pe jos, inaintea pisicii, dar nu scapau din ochi sticla de bere, din banii mei, ca era rece si le interzisese doctorul sa ia racituri, ca aveau amigdalele scoase de curand, impreuna.

Oboseau vorbindu-mi despre viitor. Eu ii ascultam si nu ma prapadeam dupa mancarea lor, cu gandul la casa mea din celalalt cartier, unde gunoierii nu venisera de trei saptamani si sobolanii cotrobaiau prin limuzinele nou-aparute. – Nu va mai saturati sa va luati atatea masini! – De unde piese de schimb pentru rablele astea straine, de mana a saptea? imi aruncau cu ceva-n cap, mai mult cu cartofi si conopida, ca-s mai ieftine, dar niciodata n-am bagat nimic in buzunar...

Le ziceam sa mergem la un film, dar pe nea Petrica il apuca somnul, iar nevasta-sa nu poate sa sufere aerul statut dintre scaunele de cinema. – Cica se partaie prea multi acolo, asa mi-a zis vecina! Ea a fost acum doi ani si au scos-o cu salvarea, ca facuse atac de inima.

Dupa ce-am iesit din baie, am zis ca plec, imi luasem pantofii, haina, palaria. – Unde pleci? – Acasa. – De ce te duci tu acasa prea des? De ce nu te duci la femei? – Ai ceva cu barbatii? Ies inainte sa raspund. Ragusisem de nervi. Auzi, cum poate sa raguseasca omu’! Ce-o sa se faca ei fara bancurile mele? Si-au dat seama ca nu trebuia sa se bage-n viata mea intima? Dar intrebarile au curs pana la parter, ba chiar pana-n statia de tramvai si ma chinuie un raspuns pe care nu-l vad.

Tramvaiul circula deviat printre ape si gropi, mucegaiul domina orasul si blocurile seamana cu pietre pe care ai vrea sa le arunci, una cate una, in apa, sa faca valuri. Un batranel ma intreaba la a cata statie e centrul si eu habar n-am, dar il trimit la vatman sa-l enerveze cu plescaitul lui. M-a umplut cu saliva neimprospatata cu pasta de dinti.

– Vezi ca aia sunt hoti de buzunare! M-am asezat pe scaun, dupa ce fetita asta m-a avertizat de furt, cica ea ii cunoaste, dar cine nu-i cunoaste? Eu nu-i vad niciodata la lucru, dar ei umbla cu plasele goale, cate cinci-sase indivizi, cu palarii negre si baticuri la gat, sa semene a „salvatori” de Craciun trecut si anemii inexplicabile. Vai, ce filozofez! Ma prinde filozofia picior peste picior, dar ma intorc la timp si o intreb cum o cheama : – Mona .

O vad pe Mona cum isi trage fusta peste genunchi, dar ii spun hoteste ca nu intentionez s-o dezbrac din priviri. Ea-mi face cu ochiul si-mi intinde cartea de vizita cu numarul de telefon schimbat. – E de luna trecuta, ca sa scap de fostul sot. Ma ridic la prima statie si o invit la cofetarie, pentru banii mei, dar cu maruntisul ei putem bea un vin bun, de la alimentara, acasa la ea.

Pune o caseta cu muzica clasica. – Mozart. Si-mi povesteste din copilaria ei, omitand perioadele de indigestie si operatia de apendicita. – Niciodata nu m-am schimbat mai repede ca azi! Nu stiu ce-a fost cu mine de te-am invitat sa bem vin, din banii mei, acasa la mine, aratandu-ti dulapul meu cu rufele curate, si masina de spalat ruginita, si peretii uzi de la vecinul de deasupra.

Vreau sa ma duc la baie, dar mi-e frica sa nu fuga din propria ei casa, din cauza mea, auzi, din cauza mea, pentru ca nu beau decat o juma’ de pahar de vin si ma-mbat ca un ogar pedepsit la cinci tone de tras in trei zile.

In sfarsit, vine filmul serial. Ne-apuca intunericul si cascam in acelasi timp, ceea ce face de inteles faptul ca ne vom culca impreuna. Oare am inteles bine? Niciodata n-am invitat o femeie, prin intermediul vocabularului trist si intortocheat, sa se culce cu mine, iar acum ma suprind cascand in casa unei necunoscute. Iar ea stinge televizorul, ca se face intuneric din perete-n perete si se dezbraca, in timp ce ultimul tramvai opreste in statia din dreptul destinului nostru. – Ce frumos vorbesti despre destin! zice ea cu slipul meu in mana.

Ajung cu doua ore intarziere la serviciu, ma bag in sapuneala sefului, ma scoate de guler si-mi da salopeta s-o curat de vopsele, spunandu-mi ca am toata ziua taiata. Dar nu ma-mbat cu apa rece, spunandu-i ca trei zile la rand, saptamana trecuta, am lucrat peste program, si-altadata tot la fel s-a-ntamplat, dar nu ne-a dat nimic in plus la chenzina. Se holbeaza la cratita mea de creier incins si-mi da un pumn in maner, de-mi sare omleta direct in varful nasului, inrosindu-l cu sange de proasta calitate, din cauza alimentatiei. Fug sa m-ascund dupa niste butoaie, dar pietrele ma urmaresc la tot pasul. – Ce caut eu in dimineata asta aici, sperand sa fiu dat afara? Chiar la asta m-am gandit de-o luna-ncoace, nemultumit de salariu.

Mi-am cautat serviciu toata ziua, draga, ii ziceam la ureche, si saream ca lacusta din tramvai in autobuz sau mai luam si-un troleibuz, draga mea. Si nimeni n-avea nevoie de mine, ca nu eram prea bun la ce faceam, iar altii mi-au pus o matura-n mana, dar de data asta n-am mai vrut eu. Eram in pragul somajului, dar mi-e frica de injectie, iubita mea, sa fac analize pentru fisa de somer, stii tu. Ea stie, ca nu mai primeste nici somaj, nici alt ajutor, dar traieste din trotuar. – Nu ma doare ca fac asta, dar tu n-ai fost agatatul meu, chiar daca erai in tramvai, ma asigura ea si ma-ntind s-o pup, cu florile-n brate.

Iesim la plimbare pe bulevardrul dintre blocuri, mestecand guma fara gusturi pretentioase. Faceam baloane si ne uitam la oameni cu pantaloni si fuste, din culori sumbre, cautand cozile cu preturi mai mici. Dar noi, la brat, am mancat si ne e pofta de porumb fiert, asa ca intram in piata si ne tocmim la doi stiuleti cu carii, ca nu ne convine pretul si suntem injurati printre dinti. Mancam cativa metri mai incolo, de la o cucoana cu palarie si un sac de plastic aburit, ca ne si frige porumbul, dar am uitat sa punem sare. – Pamantul e sarat, are si planta sare. Si noi avem sare in sange, imi explica Mona.

Ce face omul dintr-o ploaie! Eu ma spal la cap in balcon, ca nu e apa de doua saptamani. Galetile se umplu cu apa, pentru closet, unde miroase mai rau ca-ntr-o unitate militara. Dar, mai stii, daca nu m-or pune sa le spal veceurile, ca recrut, intr-o buna zi! Ma gandesc cu groaza la boschetul unde va trebui sa ne facem nevoile fiziologice, cum ii spune la mirosul insuportabil, ca baia noastra e plina, tocmai cand ne-a apucat cufureala, Dumnezeule! Altfel, ai putea sa spui ca suntem facuti unul pentru altul, daca te iei dupa beleaua ca nici la ea acasa, nici la mine acasa, nu curge apa. Tot de doua saptamani?

Vai, domnule Camil, dar ce cravata aveti! Remarca Mona, dand din buric chiar pentru prietenul nostru, patronul. Se-alesese praful de scumpa slujba, trebuia sa ne castigam existenta pupand in fund pe fiecare, cat ne arunca din banutii lui. Nu-i asa, Pufulet?

I-am luat o paine calda Monei mele, de nu mai ramasesem cu un sfant, iar buzunarul m-am gandit sa-l cos diseara, la gura sobei. Auzi, ce vraja cu lemnele astea trosnind, la bloc, Dumnezeule, ca nu cadea plafonul pe noi de caldura ce faceam!

Mergeam si la spectacole, era perioada noastra buna, cand castigam cateva mii pe zi, dupa ce le spuneam cat de isteti sunt. – Frumusico, ce ochi ai, vino sa te pup! si ea se ducea cu el, dupa perdea, o auzeam strigand dupa o cana cu apa. – Spune-i burtosului sa nu mai gafaie, ca-l lasa inima. Era prin decembrie sau ianuarie? Vai, ce-am uitat! Asa se uita vremurile bune, spun de sub plapuma, dupa ce-am facut o baie fierbinte la picioare si-am luat o pastila de tuse. Eu faceam ca pestele, frumusico, tu ocheai barbatii cu funduletul plin de bani si ne pupam dup-aia cu doldora de maruntis. Vai, ce mai chefuiam! Nici macar tramvaiul nu-l mai luam. Aveam masina mica, neagra, gagica mea, si mergeam la trei ace, cu cravata si pantofi de lac, pana am aflat ca nu se mai poarta. Iti aduci aminte cum m-am descaltat in mijlocul strazii si am dat cu ei de pamant, de-am intrat in primul magazin de-„ncaltaroaie”? Vanzatoarea ne-arata niste pantofi din piele de sarpe. Afurisito, si-ai pus ochii pe ei. – Gata, p-astia-i luam, ai sarit de cur in sus, da’ pierdusem banii. – Asta-i buna, cum sa pierzi banii, dupa doua sticle de bere la „Ciupitul”, in colt? – Draga, la carciuma aia cu trei sfinti pe pereti si-o chelnerita cu buricul rosu de muscaturi. Dadeai banu’ si muscai. Ah, ce vremuri, mandruto!

Si-apoi ne-am luat o casa la marginea orasului, cand afacerile mergeau bine. Il cunoscusem pe seful politiei, mare smecher. A vrut jumatate din afacere, i-am dat, frumoasa mea, dar nu banii sunt cei mai importanti. Seful te-a vrut de cateva ori, i-am vazut ochii bagandu-se sub fusta ta, Monalita, si ce mai scormoneau ei acolo, ce te mai gadilau, de-ti intra-n cap sa fugi cu el, intr-o noapte, pe ceata. Dar te-am prins si te-am batut, fetito, de te-am lasat schioapa, iar pe politist l-am dezbracat la pielea goala, afurisitul, si-ncepuse sa dardaie, striga la mine sa-l las in pace. Si l-am lasat in mijlocul campului, de-am ras cand l-am vazut, dupa trei zile, la televizor, zbierand ca s-a luptat, auzi, cu douazeci de talhari si el era singur si luat pe la spate. De l-au facut general, dup-aia, cu ordin si medalie.

Stateam in pat si ne gandeam la viitorul nostru, dar n-am mai iesit din casa vreo doua saptamani. – Nea Petrica, adu-ne ceva de mancare, ii dadeam telefon, si ne aducea salam in buzunar si venea cu cratita de ciorba de la nevasta-sa, de mancam cu noduri. Am inceput sa bem numai sucuri. Si pe urma zici tu sa fugim din tara, inot, ne facem o fabricuta de suveniruri. Auzi, ce sa faca ea cu suvenirurile – sa le bage-n fabrica, de i-am zis sa si le bage-n alta parte si m-am culcat.

Ah, si cand o sa se aleaga praful de toti! Dormind in blocuri si sforaind pe la cozi de slanina, sa-ti dai si ultimul ban pentru o buca’ de sunca, sa faci copii si sa-i hranesti, si sa muncesti de la sapte dimineata pana la sapte seara. Cica e un patron care plateste bine ore suplimentare. M-am dus la el, bat la usa, apare badigardu’. – Ce vrei, ba? – Sa vorbesc cu dom’ patron. – Da’ tu cine esti? – Eu am venit sa m-angajez. – Du-te la serviciu’ cadre. – Du-te-n ma-ta! De mi-a tras un sut in falci, de l-am pomenit cu doua palme-ntre nari, da’ m-a izbit de usa. Sa vezi ce de birouri am daramat, si cum fugeau functionarele, lasandu-si fustele la voia-ntamplarii, de fugeau sarmalele-n geamuri si-n tandari i-am facut capul barbosului de gras, cu bastonul, da’ nu mi-a altoit decat doua, inainte sa-i rasucesc chelia pe din dos.

Dumnezeule, cum mai curgeau telefoanele de-nmormantare, si condoleante, si pupaturi! Ia-o din loc cu masinile, plimba sicriul prin cincisprezece intersectii, la obiceiul lor, si scoate preotul in ploaie, sa citeasca-ngropaciunea, de ne-am facut numai noroi. Sa vezi ca nu intra cosciugu-n groapa, sapasera-ngust groparii. De banuti, uitasera cati banuti le-am dat! Si s-au pus pe treaba, curgeau siroaiele, pamantul se lasa pe alte morminte, pana l-am bagat cu franghiile pe decedatul nostru, de-am zis ca o suta de ani nu mai intru-n cimitir.

Dar am uitat sa-ti povestesc cum mi-am facut restaurantul. Da’ lasa, altadata. Cert e ca s-a boierit lumea, nu alta. Mona m-asteapta crosetand, cu doi caini langa ea, la gura sobei, cu foc mare, cum ii place ei, de credeam ca n-o sa-mbatranim asa, dar iata-ne azi in divort. Ca eu nu mai pot sa fac fata, ca vrea cate doi barbati, de-am ramas nauc cand am auzit-o, si-am ras, de nervi.

– Auzi, da-mi o ceasca de ceai si-un antinevralgic, papusico. Stateam la bufet si comandam pe nesaturate pateuri cu branza. – Da’ sa fie fierbinti! dupa ce-i lasasem bucatarului-sef un bacsis gras. Si-o muzica, nea Petre, ca-n vremurile cand dardaiam prin tramvaie, ti-aduci aminte? Plangeam ca un copil si ma stergeam cu maneca de la costumul negru, ca nu ma cunoastea lumea-n cartier decat la costum si cravata, sa am camasa scrobita si ceas de aur. – Nea Petre, ce facem noi cu femeile? il luam de gat si-l pupam. – Sa le-aruncam in pat si sa ne-mbatam. Si muzica tropaia mai tare-n capu’ nostru. Si-n seara aia ne-am distrat de minune, ca la vremurile ce se duc si te-ntorci sa le bagi in buzunar, cu tot cu bacsisul pe care-l pastrezi pentru urmatorul chelner.

– Ce pacat savarsise-n viata lui, Pufulet, tu stii? De parca nu si-ar mai lua ochii de la scumpa de ea, mironisita, pe care-o batea de-i sareau capacele si ne trezeam la puscarie, fetito. Balega si scrum de destinul nostru!

Am sa merg mai departe, s-o sun pe Mona, dulcele meu extaz, care m-asteapta. Ce zici, Petrica, cu ciorba de potroace, n-ai vrea sa mananci? Acum suntem borfasi. La mijlocul noptii intrebam lumea daca n-are bani si umbli descult printre randuri de paini uscate, la brat cu cainii vagabonzi. Hai, da-o dracului de treaba si nu te mai lua la bataie din orice fleac! Ziaristul mi-a spus c-o sa fie bine, cica se da o lege cu impozitele micsorate, sa ne mai intre si noua un ban, ca sa nu mai zici ca ne-am plimbat toata ziua prin carciumi si-am mancat la alune, Petricule, de nu mai pot sa m-asez pe vine.

Gandesc profund. Amalia ma prezinta parintilor ei, cu cravata noua si rochie se seara. Servitoarea ne agata cate-un globulet la tava. – Ce-i aia sa-ti agate globuletu’? ii zic eu sa-mi mai puna unul. – Asa se zice la cotlet, ca sa nu ramana farfuria goala. Si-ncepem sa tragem din tigari, ca-ntre barbati, stii tu cum e cand se pun intrebari inaintea casatoriei. O gasisem pe Amalia grasa si amabila, avea bani, proasta. Si ma mangaia pe varful nasului, sa-mi spuna ca ma iubeste, pe ultimul rand la cinematograf, cand luminile se stingeau si ma punea intr-o situatie delicata...

– Hai, da-o dracului de poveste, Pufulete, ca ma-ncurci cu pleoscaielile tale, spune ceva ca lumea, daca nu te culci. – Pai, n-am luat-o de nevasta, am vrut sa mananc si eu bine, ce mama dracului. Sa stai logodit cu fiica unui burtos de patron. Mai bine ma faceam preot, nea Petre, cu biserica nu stau prea rau, dar vorba e ca te fura prea multi, nu-i asa? Mi-au aruncat in carca vreo douazeci de cotizatii si comitete, de-am fugit. Hai sa ne-asezam, ca de-aia ne facem atata sange rau, Petrica. Mai bine c-o femeie frumoasa si desteapta, o iei de la servici, o duci acasa. Sa nu uiti sa faci asta-n fiecare zi! Si pe urma incerci un mod de a-ti spune gandurile, s-o ai mai repede. Ai vazut cum isi deschid picioarele, ca atunci cand intelegi o explicatie, mai omule. Si te legi la cap de durere, dar ce importanta mai are.

Am luat-o din loc. M-a rugat sa-i cumpar biscuiti, cu sosetele astea rupte-n trei locuri, de simti umezeala patrunzandu-ti in creier. Oare noi, astia mai cu par pe piept, suntem alesii destinului, Pufulet, sa omoram femeile cu privirile noastre cazatoare?!

Visam si ma-ntrebam cand a putut sa-mi treaca foamea, desi stateam cu punga la nas, cu praful alb, de-i zice cataratorul, auzi, ce paine calda faci – daca inhalezi o data, si ce fripturi – daca tragi in piept de doua ori, si ce carnati, Amalia!

Ne spunem ca ce-a fost, a fost. Ne-am cunoscut la discoteca si-am mintit-o cu parintii mei bogati, ca morti erau. Si-ai sa vezi lacrimi si regrete, de-o sa le duca pe lumea cealalta, sa te judece, Pufuloi. Tu ce zici? Ma-ntorc eu la Mona mea, gravida-n patru luni, ca n-a vrut sa dea copilul, ii gasisem o baba, facea cu metoda ciocan, cu suspine si regrete. Ce ziceai?

Ma las cu capu-n jos si-ncep sa merg spasit la ancheta. Petrica, lasa-mi o tigara, n-am omorat pe nimeni, tu trebuie sa ma crezi, nu-i asa? Cica logodnicul Monei a fost injunghiat de adversarul lui cel mai de temut, Alfred-muschiulosul, ala care e carunt, cu plete, de-i zice malaxorul, ca scoate din rahat un sul de perle, ce n-a vazut Capitala-n toate noptile cu curve, nene! I-am explicat sa nu ma mai piseze la cap, Petrica. – Ia-mi un iaurt cu paine neagra. Pana la urma mi-au dat drumul, n-aveau probe, imi aparuse poza-n ziare, cu interviuri. Eu nu omorasem pe nimeni. Avocata mi-a spus sa stau linistit, scapasem cu amenda.

Am luat-o in jos prin orasul plutind in fum de noapte, cu luna pe jumatate, si-mi treceau, Petricule, prietene, o sumedenie de ganduri. Ca sa vezi cum poate fi gasit un cadavru cu amprentele mele! De-au venit a doua zi si m-au umflat in puscaria orasului, de-am mai mancat si bataie. Si pe urma sa-i fi vazut cum isi cereau scuze, balegarii! Sa le spun ca nu sunt suparat, ca si-au facut datoria, din ordine tampite. Ca sefii tot o sa cada. Si-ai vazut ca l-au dat jos pe colonelul ala morcovit, care-mi tinea predici cu poligonu’ de tragere, unde-or sa ma puna ca tinta, intr-o dimineata rece, inaintea soarelui.

Ajung la Mona, cu burta la soare. – Ce faci? – Bine. – Mi-e foame. Mancam la aceeasi masa, cand ne iubeam si-i spuneam ce-o sa facem dupa dupa ce ne casatorim. Auzi, ce inventie si cu casatoria asta! Sa-ti faci pantofii-n comun si sa speli vasele, la televizor. Inainte sa te culci, trebuie sa te speli pe dinti si sa tragi apa, in timp ce-ti umezesti buzele, ca sa mai fie un pic de dorinta-n vorbele de dragoste. Cand o scuipai in parc, vorbindu-i despre juraminte, de scoteai batista , sa-i spui ca salivezi de emotie...

Si-o sa vezi ce scoala facem! N-ai mai terminat de spalat, gagico? Ma ia in brate si ma baga cu nasu-n verdeata de otet. – Asta ce mai e? – Face bine la ficat. M-am invartit vreo trei ani printre nemuritori de gunoaie si-am dat de berea din cutie ruginita, sa faci clabuci, nu alta. Pufulete, de ce nu te duci, dom-ne, la ea, sa-i zici ce-ai pe suflet si sa va-mpacati? Casca din burta cu gemeni. – De unde stii? – Mi-a zis doctorul.

Ce-o sa ne mai distram noaptea, cand cu baloanele astea! Facea baloane de sapun si le prindea cu ata. Auzi, ce magarie-n nasu’ sefului, sa-i sparga-n spuma de nas turtit cu otet, ca la dolofanii cu limba scoasa. Si ce mai alearga dupa noi, ce ne mai injura si ne caineste! Dom’ Pufulete, fiti rezonabil, ce mama dracului, umblati dupa femei cu umbrela si va tineti ghetele prin noroi, dupa nenorocitii astia?

I-am spus s-o lase mai moale cu bautura. Mona i-a facut cartofi prajiti, picati cu branza, cum ii place lui, dar azi n-are foame-n el, vrea femeie. Las’ ca-l simte de la o posta si-i arunc-o ocheada, s-o tina strans pe la buci. – Auzi, dom’, care-i treaba cu bursa, mai castigi sau nu mai castigi? Dupa ce m-ai scos ieri cu masina-n oras, si nu mi-ai dat decat o inghetata, si ne-am dus la hotel de-a doua, sa ma rada toate curvele agatate-n clante cu trotinetele-ntre ochi. Vorbareata, curtenitoare, umeda tot timpul. Dac-o vrei mai rece, ii spui, mai calda – se da ea dupa colt si-si face felu’ doi, cu mana-n doua degete lipite, ca sa nu-si destupe amareala care-i iese prea cu lipici. Auzi la ea ce face-n ziua dupa-amiaza, cand isi scutura batista de la geam! Cica era un semn si la Mona se strangeau cu coada, cate trei, numai cate trei lua, sa castige si ea o masina. Stiai ca n-are noroc la volan? E mai mare ca mine cu opt ani si umbla cu fuste lungi. Cica are picioarele paroase, de si-a dat cu toate cleiurile pe care i le-aduce un var de-al doilea din vapor. Si ea plange ca-i creste la loc.

Nea Petrica, hai la o dusca! Sub castan. Ne mai aducem discutii cu vremea cea buna de cand eram tineri si sfadosi. Mai stii cum ne scuipam prin clasa a sasea, si ce mai ore de biologie in parc, cu diriginta. Femeie frumoasa. – Am auzit ca are o fata, mai ceva ca la filmele de dragoste. Aveam si-un caine c-o laba alba, din fata, stanga, nici nu mai tin minte cum il chema. Cum trece timpul! Ne ridicam satui, ne facem cruce si ne despartim cu lacrimi si sarutari. Cand o sa ne mai vedem noi, Petricule? Nu vezi ce vremuri? Nu-ti mai vine sa iesi din casa.

Ce-o sa ne mai aduca zahar si miere la pat, iubitule, nu-i asa? Visam noi cu ochii deschisi, iar afara ploua. Nu mai ploua, draga. Se dezbraca si-si spala fata-n lighean. E, hai, ca esti buna, de unde-ai mai scos-o si p-asta? Cica se duce la vanat – eram un leu si c-o pantera, cica ne mancam intre noi. – Sa nu mai vorbesti niciodata asa, puiule! Se piaptana. – Tu stii s-alegi o culoare mai buna, sa ne vada lumea mai bine, de cand avem bani. Ce prostie si cu banii astia! Cica era o fata de la casa cu bani. A luat foc o sacosa cu trotil. Sa vezi cum mai ieseam noi cu banet, si aia se ardeau la fund, de beti ce erau. Ma-ndoapa cu caviar. – Mie-mi place mai mult ala rosu, e mai gustos. Parca n-ai mancat peste toata viata, Pufulica! Ce-i cu tine? Zambeste.

Iesim la aer curat. Se facuse de cina si noi ne bataiam prin dormitor dupa cercei si lanturi. Unde mi-ai pus bratara? Asta-i casa cu stafii. Au spus azi la radio ca trebuie sa evacuam casa. Rade si se tolaneste-n scaun, cu picioarele descleiate. – Ce-ai ramas asa nauc? – Ma gandeam la banii nostri. Poate-i mai bine sa-i impartim si sa ne vedem fiecare de-ale noastre. Ne bagam in afaceri si cumparam terenuri la tara, facem si concurenta. Si pe urma ne ducem la oras sa jucam poker. Pe mine ma lasi sa castig la prima mana, in amintirea vremurilor bune. Iar copiii nostri vor fi casatoriti si se vor uita la noi holbati. Uite ce stie sa faca bunica, chioara de ea! I-a scapat pana si batista-n brau, de-i curg mucii pana-n closet. Si ea joaca la poker de-i fuge mustata la iubitul ei. Cica a fost amantul cel mai bun din lume, se batea cu sapte tantalai deodata si le baga sticla pe gat, de le sarea mustaru-n chiloti. Si vedea gagica cum se umfla dorinta arzatoare dupa patul cu arcurile moi, sa scartaie pana-i innebuneau pe vecini. Politia zicea ca toata lumea are voie de la stapanire sa faca zgomote de orice fel. Cica e ziua onomastica si nu se cade sa deranjeze oamenii.

Pe urma a venit o sleahta de tigani cu linguri. Ce faci, bre, cum te distrezi? Le ziceam sa mai termine cu pranzul la piscina, sa-si ia catrafusele si sa plece-n alta parte, ca pute locu’. Si se-ntelegeau bine dup-aia. Facusera un pact, sa nu s-agreseze unii p-altii si sa se intalneasca la un pahar cu vin. – De unde ti-ai luat masina asta, bre? O are de la ma-sa si se minuna de ea, ca iesea si se-nvartea. Intr-o zi ce i-a zis : ia urca-te tu, ma nene, la volan, sa vedem ce poti. Si cand i-a dat drumul, sa vezi ce praf facea, de se ducea tot satul si chiuia lumea.

Asa era pe-atunci. Mai murea cate unul, dar nu le zicea nimeni nimic urat de Dumnezeu, ca n-are cine sa-ngroape mortul. Le dadea bani fara dobanda. Cica nu e bine sa iei dobanda de la morti. Se ferea de raceala, ba se mai si oblojea cu ceaiuri de import, alea curata stomacul. – Curata pe dracu’! Mofturi.

Se plimba prin gradina si-si numara degetele, sa vada cati bani a castigat la piata. Pe urma intra-n casa si arunca cu farfuriile-n pereti, ca au scazut preturile. Pe vremea aia se dadea faliment, nu gluma. Mai cantau din cand in cand, se mai si ciondaneau, sa treaca vremea. Pe prispa. – Ce faci, nu ne mai spui nimic de stafii? – Era o scorneala, sa va fac sa plecati. – Numai sa nu ajungem din nou la oras, ca ma arunc la tramvai si ma numarati pe degete, sa vedeti de-a mai ramas din mine.

Coana de ea, bunica, ce mai joaca la poker si ne spune povesti cu tinereta ei. S-a stins lumina. Unde e lumanarea? Vezi ca e lanterna pe geam. Uite chibritu’. Ce-ai facut, fa, cu chibritu’? Hai, las-o moarta! Abia se misca. N-o sa ne mai omoram intre noi. Vai, ce de lumina ai facut! – Platesti lumanarile dublu, boule!

Pufulet era brutal, facea pe desteptu’ cu fetele din cartier, le ducea la discoteca. Auzi ce zice ala din colt, cica nu-i place de mutra ta! Si iesea o bataie, ca-n apa de ninsoare ce se lipea de fata lui. Numai ce vedeai ca se ridica dintr-un praf statut pe la bocanci si se duce-n ei, de nu le venea sa creada ce pumni dadea. Era o sarbatoare sa-l vezi aiurind asistenta si facandu-i pe tembeli sa ceara iertare de ziua lor cea neagra.

Dupa care incepea balul, cu gagicute care se lipeau de el, ca era eroul zilei si le baga cate-o mana-n pahar, de le scotea nadusite din pantaloni.

Dan Gheorghe ( incercare literara scrisa intre 2 ianuarie si 10 martie 1995 )